Cinci lucrări de literatură celebre, scrise în perioada în care autorii se aflau în închisoare

1. „Scrisoare din închisoarea Birmingham”, Martin Luther King

În aprilie 1963, Martin Luther King Jr. a fost închis într-o celulă din Birmingham, Alabama, pentru că a condus o demonstraţie publică fără aprobare. În timpul celor nouă zile de detenţie, King a folosit margini de ziare şi bucăţi de hârtie igienică pentru a scrie un răspuns grupului de clerici din Birmingham care i-au denunţat lupta împotriva segregării rasiale.

• Cum îi sprijinim pe cei care au pierdut pe cineva drag ori sunt la final de…
• Gardieni, creatori și simboluri ale puterii: Dragonii nu au fost întotdeauna personaje negative

Eseul de 7.000 de cuvinte, ce cuprindea citate din Sf Toma de Aquino şi Thomas Jefferson pentru a analiza nedreptatea legilor şi necesitatea responsabilităţii civice, includea fraza celebră „Orice nedreptate săvârşită oriunde este o ameninţare la adresa justiţia de pretutindeni”.

FOTO: Mediafax Foto/AFP    

Asociaţii lui au reuşit să ia bucăţile de hârtie în timpul vizitelor şi, la câteva zile de la eliberare, King a scris eseul complet numit „Scrisoare din închisoarea Birmingham” care a apărut la scurt itmp în publicaţii din toată ţara.

2. „Călătoriile” lui Marco Polo

După ce s-a întors din călătoria sa de 24 de ani prin Asia, Marco Polo a fost luat prizonier în timp ce conducea o galeră veneţiană în lupta împotriva statului italian rival Genova. Ajuns în închisoare, comerciantul în vârstă de 44 de ani şi-a petrecut timpul povestindu-le celorlalţi deţinuţi întâmplări din călătoriile sale în China şi din anii petrecuţi în slujba conducătorului mongol Kublai.

FOTO: Wikipedia    

Poveştile lui i-au atras atenţia unui alt deţinut, scriitorul Rustichello din Pisa, şi cei doi au ajuns în cele din urmă să colaboreze şi să scrie cartea „Descrierea lumii”, cunoscută mai degrabă ca „Il milione” sau „Călătorii”.

Acest volum le-a oferit multor europeni prima descriere a minunilor Orientului Îndepărtat şi a păstrat în paginile sale moştenirea unuia dintre cei mai mari exploratori ai lumii.

3. Autobiografia lui Nelson Mandela

Înainte să ajungă primul preşedinte de culoare al Africii de Sud, Nelson Mandela şi-a petrecut mai bine de două decenii în închisoare. În 1974, el a început să lucreze în secret la autobiografia sa care documenta anii ca activist anti-apartheid şi ca revoluţionar. Un alt deţinut a transcris textul într-un format cât mai mic.

FOTO: Leon Neal/Mediafax Foto/AFP    

Mandela a îngropat manuscrisul original în grădina închisorii. În cele din urmă, gardienii l-au descoperit, însă transcrierea acestuia fusese scoasă deja din închisoare de diverşi deţinuţi care fuseseră eliberaţi.

Autobiografia a fost publicată abia în anul 1994, iar Mandela a folosit-o şi în scrierea cărţii sale celebre „Lungul drum spre libertate”.

4. „Mein Kampf”, Adolf Hitler

În 1923, Adolf Hitler conducea membrii unui grup care reprezenta practic începutul partidului nazist. Hitler a ajuns la închisoarea Landsberg din Bavaria, sub acuzaţia de înaltă trădare, şi şi-a petrecut următoarele câteva luni scriind „Mein Kampf”, un volum care cuprindea în egală măsură memorii şi idei politice şi rasiste.

În „Mein Kampf”, Hitler descrie nevoia de a conserva puritatea rasei ariane germane şi schiţează un plan de răzbunare faţă de Franţa şi Rusia.

Volumul a fost publicat în anul 1925, la scurt timp după ce Adolf Hitler şi-a ispăşit pedeapsa de nouă luni de închisoare. Iniţial acesta nu a avut succes, dar s-a vândut în milioane de copii în timpul ridicării la putere a naziştilor, în anii ’20 şi ’30.

5. „Cele 120 de zile ale Sodomei”, Marchizul de Sade

Marchizul de Sade şi-a petrecut mai bine de o treime din viaţă în închisoare pentru acte de cruzime sexuală şi violenţă. În 1785, era încarcerat la Bastilia şi a început să scrie în secret „Cele 120 de zile ale Sodomei”, o poveste despre tortură, viol şi depravare pe care a catalogat-o cu mândrie ca fiind „cea mai puţin pudică poveste care a fost spusă de la începutul lumii”.

FOTO: Wikipedia    

Manuscrisul volumului a constat într-o foaie de hârtie lungă de aproape 12 metri pe care a ascuns-o într-o crăpătură din peretele celulei sale pentru a nu fi confiscată.

Sade a pierdut manuscrisul atunci când a fost transferat la o altă închisoare în timpul Revoluţiei Franceze. Acesta a fost descoperit şi publicat abia după decenii întregi de la moartea autorului, în anul 1814.

Cartea a fost interzisă de numeroase ori şi catalogată ca fiind obscenă, dar, în 2014, proprietarul unui muzeu francez a plătit 7 milioane de euro pentru a cumpăra manuscrisul original al Marchizului de Sade.

Sursă: History