Prima pagină Cultura

SECRETUL labirinturilor din catedralele medievale. Biserica îi ardea pe rug dacă îi prindea pe cei care le făceau

10.26.2015 | ● Vizualizări: 8700
Labirintul din Catedrala Chartres     + zoom
Galerie foto (2)

În Evul Mediu, ideile ce contraveneau dogmelor impuse de Biserica Catolică erau întotdeauna considerate drept erezii, iar, în consecinţă, cei care le propagau riscau să sfârşească în flăcările rugurilor. Pentru a evita astfel de condamnări, minţile luminate ale vremii îşi făceau publice descoperirile şi invenţiile prin intermediul simbolurilor.

Una dintre cele mai importante descoperiri din perioada medievală târzie a fost cea a demonstraţiei fizice a rotaţiei Pământului. Acest proces a avut la bază ideile heliocentrismului, formulate de astronomul italian Nicolaus Copernicus (1473-1543).

Pentru a demonstra faptul că Pământul se învârte în jurul Soarelui şi nu invers, cum se considera în acea epocă, s-a folosit în interioul anumitor catedrale din spaţiul Europei Occidentale un mecanism ale cărui urme se pot observa şi astăzi. Acesta era format dintr-o frânghie agăţată de cheia de boltă a cupolei, la capătul căreia se afla o greutate din metal. În jurul sforii era trasat pe podeaua navei catedralei un cerc. Dându-i-se masei de metal un impuls, frânghia începea să oscileze pe toată lungimea ei. Mărimea sforii dădea echivalentul în secunde a unei perioade de oscilaţie a pendulului. Era imaginat apoi Pământul, care se învârtea în jurul pendulului, fiind obţinută astfel o rotaţie completă a planetei în jurul centrului cercului, reprezentând poziţia Soarelui.

Urmele acestui mecanism se întâlnesc şi astăzi pe pardoselile anumitor catedrale, fiind redate sub forma unor labirinturi. Deasupra fiecărui labirint era suspendat pendulul, care, prin oscilaţie, indica pe suprafaţa desenului de pe pardoseală ora exactă.



Catedrala din Amiens

Exemple de labirinturi folosite pentru măsurarea timpului se cunosc în cazul unor catedrale precum cele din Reims, Chartres, Amiens sau Poitiers, din Franţa. În cazul labirintului din catedrala de la Chartres, desenul a fost preluat dintr-un manuscris alchimist grecesc datat în secolul al VII-lea şi redat de meşterii de la Chartres în pavimentul catedralei.

Labirintul din catedrala de la Reims este dispus în jurul unui octogon. În colţurile labirintului erau redate iniţial imaginile celor patru meşteri de lucrări din perioada 1211-1290 (Gaudier de Reims, Jehan le Loup, Jean d'Orbais şi Bernard de Soissons), iar în centru era reprezentat Alberic de Humbert, arhiepiscopul de Reims, care în 1207 a pus bazele catedralei. În ceea ce priveşte labirintul de la Poitiers, acesta reprezintă de fapt soluţia labirintului redat pe podeaua catedralei din Chartres.

Cu ajutorul unor astfel de labirinturi, astronomul italian Galileo Galilei (1564-1642) a putut demonstra, prin calcule matematice, faptul că Pământul se învârte, în mod simultan, atât în jurul propriei sale axe cât şi în jurul Soarelui. Era astfel demontată concepţia impusă de Biserică, conform căreia Pământul se afla în centrul Universului, iar Soarele era cel care se învârtea în jurul planetei noastre.