Secretul care a fost ţinut 50 de ani. Tudor Arghezi s-a aflat pe lista scurtă de propuneri pentru premiul Nobel pentru literatură

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Astfel, pe lista de propuneri pentru premiul Nobel pentru literatură pe anul 1965 apar 90 de scriitori, printre care şi Tudor Arghezi.

Alături de Tudor Arghezi, pe această listă, care este datată 1 februarie 1965, apar şi scriitorii Vladimir Nabokov, Pablo Neruda, Jorge Luis Borges, Samuel Beckett, W. Somerset Maugham, Heinrich Böll, Ernst Jünger şi André Malraux.

Scriitorul român a fost propus la premiul Nobel pentru literatură pe anul 1965 de filologul italian Angelo Monteverdi (1886 – 1967), profesor de literatură română la Universitatea din Roma.

Tudor Arghezi s-a numărat printre candidaţii la această prestigioasă distincţie cu doar doi ani înainte de decesul său, în 1967, la vârsta de 87 de ani.

Tudor Arghezi (1880-1967) a fost unul dintre cei mai importanţi scriitori români, autor de teatru, proză, pamflete şi literatură pentru copii, opera sa poetică fiind însă componenta esenţială a scriiturii sale. Primul volum, „Cuvinte potrivite”, l-a publicat în 1927, printre cărţile sale capitale numărându-se romanul parabolic „Cimitirul Buna-Vestire” (1934), „Versuri” (1936), „Versuri alese” (1946), „Bilete de papagal” (1946), „Cântare omului” (1955), „Poeme noi” (1963), „Versuri lungi” (1965), „Litanii” (1967), ultimul volum antum fiind „Noaptea” (1967). În 1936 şi 1946 a primit Premiul Naţional de poezie, iar în 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române, pentru ca în 1965 să fie recompensat cu prestigiosul Premiu Herder, potrivit biografiei sale prezentate pe site-ul editurii Art, care publică mai multe volume ale scriitorului.

Premiul Nobel pentru literatură pe anul 1965 a fost câştigat de Mihail Şolohov (1905-1984). Cu un an înainte, Jean-Paul Sartre refuzase acelaşi premiu tocmai pentru că nu-i fusese încă acordat lui Şolohov. Primul dintre cele patru volume ale „Donului liniştit”, scrise de Mihail Şolohov, a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci şi trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Şolohov i-a adus şi mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă” împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l-a ajutat nici faptul că, în anii ’40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut”. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate şi studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărţii este Mihail Şolohov, conform informaţiilor publicate pe site-ul editurii Univers.

Potrivit site-ului nobelprize.org, în fiecare an, Comitetul Nobel trimite membrilor Academiei Suedeze, profesorilor universitari, oamenilor de ştiinţă din numeroase ţări, laureaţilor la acest premiu, dar şi unor alte categorii de persoane invitaţii prin care îi roagă să facă propuneri pentru candidaţii la premiile Nobel din anul următor.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

Laureaţii primesc câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (930.940 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.

Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2015 a fost primit de scriitoarea şi jurnalista Svetlana Aleksievici, din Belarus, „pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinţei şi curajului în zilele noastre”, potrivit motivaţiei Comitetului Nobel.

Sursa: Mediafax