O carte pe zi: „Andrei Gheorghe. Viaţa unui om genial, «odios», fabulos”, de Dan-Silviu Boerescu, la o lună după moartea actorului

În urmă cu o lună, la 19 martie, Andrei Gheorghe a fost găsit mort în vila sa de lângă Bucureşti, medicii constatând că decesul survenise cu aproximativ 12 mai devreme. La autopsie s-a aflat că inima sa trecuse printr-un infarct, însă nu cu efect imediat. Andrei Gheorghe nu dezvăluise niciodată că ar fi fost cardiac, potrivit Mediafax.

Era unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de radio şi televiziune, realizator de filme documentare, de scurt şi lung metraj. Se născuse În Rusia, tatăl lui era originar din România, iar mama – rusoaică. Între 1991 şi 1993 a fost reporter special la Radio Constanţa şi a realizat mai multe emisiuni la posturile Radio Sky Constanţa (1993 – 1996) A venit în Bucureşti: Pro FM Bucureşti (1996 – 2002; „Midnight Killer” „13 – 14”) şi „Lanţul Slăbiciunilor”, la Pro TV. În 2002 şi 2003 realizează la Antena 1 emisiunea „Gheorghe” şi reia emisiunea „13 – 14 cu Andrei”, mai întâi la Radio 21, şi apoi, în perioada 2005 – 2006, la Radio Total. A mai fost consilier media şi a scris pentru Academia Caţavencu. A jucat rolul unui ofiţer francez în filmul „Amen” – regizat de Costa Gavras. În filmul „Tinereţe fără tinereţe” – regizat de Francis Ford Coppola – a avut rolul unui şofer de taxi. În 2008, a realizat un scurt metraj numit „Dubla Personalitate”, la care a fost şi scenarist. Era tatăl Anastasiei – 23 de ani, fiica din prima căsătorie, şi tatăl vitreg al Mariei – 19, Katarinei – 17 şi al lui Maximilian – 16, ai celei de-a doua soţii.

• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra
• Robert de Boron, autorul uitat care a reinventat legenda Sfântului Graal

Despre toate acestea şi multe altele scrie Dan-Siviu Boerescu în cartea sa apărută în urmă cu două săptămâni (o performanţă, cum ne-a obişnuit – cartea a fost tipărită, practic, în săptămâna următoare decesului), în colecţia Destine controversate a Editurii Integral (o colecţie despre marile personalităţi ale societăţii şi culturii româneşti, din ultima sută de ani, care au avut biografii şi cariere cu multe secrete, care au ţinut capul de afiş al vieţii publice; în cazul unora, detaliile oferite de Dan-Silviu Boerescu pot părea şocante şi contrazic violent miturile, zdruncinând uneori din temelii soclurile statuilor ridicate în subconştientul colectiv).

„Andrei Gheorghe – scrie Dan Siviu Boerescu – era «uşor de urât», dar teribil de «încântător», haios, nebun, vizionar, pe alocuri chiar genial, adesea surprinzător, detestabil pentru unii şi fascinant pentru alţii, un amestec inconfundabil de trăsături contradictorii, din care nu lipsea nimic din ce e omenesc, într-o paradigmă confuzantă, parcurgând toate treptele de la «abject» la „sublim”. Andrei Gheorghe era un tip direct, spumos, profund autoironic: când m-a văzut în poarta casei, a început să râdă: «Ce-i, bă, acum, că m-am dat la fund, crezi c-am intrat în ceasul morţii?! Ai venit să-mi scrii biografia?!»”.

În loc de Epilog: …Cel care nu ar fi vrut niciodată să fie lăudat după moarte!

Dan Siviu Boerescu – „Andrei Gheorghe. Viaţa unui om genial, «odios», fabulos. Editura Integral, Colecţia Destine controversate (vol. XV).