Biblioteca din Alexandria. Misterele celei mai renumite biblioteci din istorie

Una dintre cele mai cunoscute biblioteci ale lumii a fost fondată de vechii greci în cosmopolitul Egipt, în orașul ce a preluat numele marelui cuceritor, Alexandru Macedon (356 – 323 î. Hr.).

Biblioteca din Alexandria era cea mai mare instituție de acest gen din antichitate, fiind locul unde învățații lumii se formau și predau, răspândind totodata cultura elenă.

• Ce este fenomenul „manosphere” și de ce politicienii britanici cer măsuri ferme pentru protejarea bărbaților?
• Astăzi se împlinesc 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari pictori ai…

Totuși, Biblioteca din Alexandria a fost considerată – și este în continuare de către unii cercetători din domeniu – drept un loc ce aparține mai degrabă mitologiei decât realității.

GALERIE FOTO

Acestui fapt i se datorează diferitelor relatările a autorilor antici sau medievali, care de cele mai multe ori se contrazic în afirmații, cu precădere în ceea ce privește dimensiunea clădirii bibliotecii și mărimea colecțiilor de manuscrise.

Originile bibliotecii din Alexandria

Lui Ptolemeu I, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare, i-a revenit după moartea conducătorului său Egiptul, unde a fondat dinastia ptolemeică, care s-a stins în anul 30 d. Hr., la mai bine de 300 de ani după fondare. Atât Ptolemeu, cât și descendenții săi au transformat Egiptul și, în special, Alexandria (devenită capitală în 320 î. Hr.) în centre culturale înfloritoare ale elenismului.

Ptolemeu I, denumit și Salvatorul (Soter în lb. greacă), a pus bazele marii biblioteci alexandriene, care la un moment dat ar fi ajuns să însumeze aproximativ 500.000 manuscrise.

Deși Ptolemeu Soter este acceptat în genere de către cercetători ca fiind fondatorul bibliotecii, au existat și alte variante disputate, apărute în urma analizării anumitor documente de epocă. Mai exact, Tzetzes, un cărturar din secolul XII, îl prezintă pe Ptolemeu Philadelphus, fiul lui Soter, drept cel ce a înființat cu adevărat biblioteca, doar că menționează că acesta a fost ajutat de Demetrios din Faleron.

Demetrios a fost într-adevăr aliatul lui Soter, dar atunci când acesta a decedat, Demetrios l-a susținut la tron pe fratele mai mare al lui Philadelphus. După ce Philadelphus și-a securizat tronul, l-a trimis pe Demetrios în exil, astfel că este puțin probabil ca noul rege să își dorească colaborarea unui exilat ce îi fusese potrivnic. Tzetzes își pierde așadar din credibilitate, iar mărturia sa despre bibliotecă este pusă la îndoială.

Ulterior, presupusei jumătăți de milion de papirusuri i s-au tot adăugat noi și noi papirusuri, pe măsură ce biblioteca se extindea, și a fost nevoie ca structurii originale să i se atașeze o librărie anexă pentru a putea fi stocate toate resursele. În aceasta erau în principal depozitate copii ale manuscriselor regăsite în biblioteca mare și era localizată în templul lui Serapis, în afara muzeului.

Structura Marii Biblioteci din Alexandria

Marea Bibliotecă din Alexandria aparținea de „Mouseion”, sau Muzeul, care era o instituție formată dintr-o comunitate de cărturari ce trăiau la comun. Acesta se afla în perimetrul palatului regal (încă o dovadă a faptului că dinastia ptolemeică își crease o imagine de protectoare a cunoașterii), unde era un adevărat complex cultural.

Spațiul dedicat „Mouseionului” avea locuri de lectură, grădini botanice, o grădină zoologică, săli de mese, observatoare etc. Această practică de amenajare a unui spațiu propice studiului în bibliotecă s-a păstrat până în zilele noastre. Bibliotecile moderne găzduiesc în incintele lor expoziții, lansări de carte și, bineînțeles, pun la dispoziție săli de lectură unde se poate studia în liniște.

Revenind la perioada antică, Muzeul era dedicat celor nouă muze din mitologia greacă, în incinta clădirii regăsindu-se și câte un altar care să le cinstească pe fiecare în parte. Cu alte cuvinte, la început, Biblioteca era o instituție cu caracter religios, având chiar și un preot care să oficieze riturile necesare.

Acest lăcaș al cunoașterii a devenit secular abia odată cu instaurarea perioadei romane. Învățații de aici studiau și predau matematica, astronomia, medicina și literatura, fiind sprijiniți de regi, care le asigurau hrana și îi plăteau pentru a își desfășura activitatea de cercetare. În timpul lui Ptolemeu al II-lea Philadelphus (considerat ca fiind perioada de aur a bibliotecii), numărul cărturarilor atingea pragul de o sută de persoane, deloc neglijabil pentru acele vremuri.

Nu este clar dacă Muzeul și Biblioteca dispuneau de clădiri proprii, de vină pentru această neclaritate fiind mărturiile inexacte ale istoricilor. Este probabil ca manuscrisele Bibliotecii din Alexandria să fi fost depozitate în incinta Muzeului într-un spațiu bine delimitat, iar spațiul respectiv să fie denumit Bibliotecă. Sulurile erau păstrate fie în cutii sau vase speciale, fie în nișe săpate în perete.

Distrugerea Marii Biblioteci din Alexandria

Principalul suspect în distrugerea bibliotecii este nimeni altul decât primul imperator al Romei, Iulius Cezar. Cezar a asediat Alexandria în anul 48 î.Hr., în timpul războiului civil împotriva lui Pompei. Găsindu-se într-o situație limită, a fost nevoit să le ordone trupelor sale să incendieze navele din port. Din păcate, focul s-a extins și în port iar ulterior, în zonele centrale ale orașului, inclusiv asupra ansamblului destinat bibliotecii.

O altă variantă vizează cuceritorii arabi ai Alexandriei. Amr Ibn Al As, comandantul trupelor musulmane, a atacat Alexandria în 642 d. Hr. și ar fi folosit sulurile de papirus pentru a încălzi băile publice. Nici creștinii nu sunt scutiți de la apariția în cadrul acestor relatări de epocă. Episcopul Teofil, sub edictul împăratului creștin Teodosiu (391 d. Hr.), care viza interzicerea practicării riturilor păgâne, a condus trupele în templul lui Serapis, devastând astfel și biblioteca. Nu este cert cum a fost distrusă biblioteca, dar cercetările continuă în acest sens.

În concluzie, deși a dispărut de mii de ani, biblioteca din Alexandria continuă să fascineze iubitorii de carte, istoricii, arheologii și, în genere, orice om pasionat de mister.

Bibliografie

1. Ancient.eu

2. Roger S. Bagnall, Alexandria: Library of Dreams în Proceedings of the American Philosophical Society 146, nr. 4 2002

3. Roy MacLeod, The Library of Alexandria. Centre of Learning in the Ancient World, I.B. Tauris, Londra, New York, 2010