Tudor Arghezi, unul dintre cei mai importanți scriitori ai României

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Tudor Arghezi (pseudonim pentru Ion Nae Theodorescu) s-a născut la 21 mai 1880 în București și a murit la 14 iulie 1967 la București.

Poet, romancier și eseist, Tudor Arghezi este unul dintre cei mai importanți scriitori ai României. Operele cele mai importante le-a creat în anii dinaintea Primului Război Mondial.

Tudor Arghezi, care și-a părăsit casa natală la vârsta de 11 ani, a publicat prima sa poezie la doar 14 ani. În 1899, Arghezi s-a călugărit la Mănăstirea Cernica, însă nu a rămas acolo pentru mult timp. După ce a călătorit prin Europa, Arghezi s-a stabilit la București în 1910. A fost pacifist în timpul Primului Război Mondial și a fost încarcerat în 1918 pentru contribuțiile sale la un cotidian pro-Germania.

„Icoane de lemn” și „Poarta neagră”, perioade tulburate din viața lui Arghezi

Reputația lui Tudor Arghezi a fost dobândită după prima colecție de poezii, „Cuvinte potrivite” (1927). Aceasta conține poezii despre agonia religioasă și simpatia pentru țăranii care erau caracterizați prin imagini violente și prozodie inovatoare.

În 1930, Arghezi a publicat două romane care descriau perioade tulburate din viața sa, „Icoane de lemn”, despre experiențele deziluzionante trăite în postura de călugăr, și „Poarta neagră”, despre timpul petrecut după gratii.

Alte opere importante publicate de Tudor Arghezi în anii 1930 includ satira „Tablete din țara de Kuty” (1933), o serie de eseuri scrise între 1935 și 1936, precum și celebrările sale poetice despre natură și copilărie, „Cartea cu jucării” (1931), „Cărticică de seară” (1935) și „Hore” (1939), scrie Britannica.

Probabil cel mai cunoscut personaj din universurile literare create de Arghezi este Zdreanţă, câinele zdrenţuros „cu ochii de faianţă”.

Tudor Arghezi nu a putut accepta realismul socialist

Zdreanţă s-a născut la 25 mai 1942 și a trăit până la onorabila vârstă de 16 ani. Câinele adorat de familia Arghezi a fost îngropat în curtea casei, acolo unde a fost amenajat și un mormânt pentru acesta. Totuși, nu se știe cu certitudine dacă Zdreanță a fost îngropat chiar în acel loc, având în vedere că pe vremea aceea nu exista obiceiul de a îngropa animale în curtea casei.

Cariera sa de poet și polemist a înflorit până când a fost din nou trimis la închisoare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După război, neputința sa de a accepta realismul socialist l-a adus în conflict cu regimul comunist al României. Scrierile sale de mai apoi, care reflectă încercarea de a se adapta la noile standarde oficiale, nu au mai inclus aceeași vigoare. Acestea includ „1907” (1955) și „Cîntare omului” (1956).

Vă mai recomandăm să citiți și:

Voltaire, unul dintre cei mai importanți scriitori din literatura franceză

Viața marelui scriitor Lev Tolstoi, excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă

Emil Cioran, filosoful ce trebuie citit în momente de disperare și melancolie

Honoré de Balzac, cronicarul suprem al societății franceze contemporane