Prima femeie medic din Scoția. Sophia Louisa Jex Blake, femeia care a spart barierele de gen ale societății

Sophia Louisa Jex Blake (1840 – 1912), o figură extraordinară în istoria educației și medicinei feminine, s-a născut la 21 ianuarie 1840, în Hastings, Anglia. Blake a sfidat normele unei societăți care favoriza pe multe planuri bărbații și care nu le permitea femeilor să profeseze în anumite domenii, dedicându-se multor bătălii menite să doboare toate aceste bariere din calea femeilor în ceea ce privește mai ales educația superioară și cariera medicală.

De mică, Sophia Louisa Jex Blake a avut sclipiri intelectuale, dând dovadă de un caracter foarte determimat. Mai târziu, avea să revoluționeze timpul său prin acțiunile temerare și curajoase pe care le-a dus în favoarea femeilor ce-și cereau dreptul la muncă și educație superioară.

• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra
• Robert de Boron, autorul uitat care a reinventat legenda Sfântului Graal

Sophia Louisa Jex Blake a strălucit la cele mai multe dintre materiile pe care le-a studiat de-a lungul educației sale, dar principala ei preocupare a fost medicina. În 1858 s-a înscris la Queens College, unul dintre primele colegii pentru femei din Anglia. În 1869, a hohărât să studieze medicina în cadrul Universității din Edinburgh, în ciuda faptului că instituția avea ușile închise pentru femei. Insistențele și determinarea lui Blake au învins, în cele din urmă, aceasta devenind una dintre primele femei din Marea Britanie care a beneficiat de diplomă în medicină. Dar drumul până la acest pas final – diploma – a fost cu spini. Ce i s-a întâmplat Sophiei Louisa Blake?

Perioada în care a fost studentă a fost marcată de numeroase provocări din cauza prejudecăților predominante împotriva femeilor în domeniul medicinei. S-a confruntat cu o opoziție semnificativă și cu discriminare, atât din partea studenților bărbați, cât și a membrilor academici ai facultății. Colegii au format „Club Robust”, pentru a protesta împotriva admiterii ei la medicină, Blake îndurând ostilitatea și batjocura multora dintre aceștia. Totuși, impedimentele de care s-a lovit nu i-au demontat planurile de viitor, astfel că Sophia Blake a mers mai departe, crezând în ea și în ambițiile pe care dorea să le transforme în realitate.

Situația a luat o întorsătură semnificativă atunci când autoritățile universitare au implementat restricții suplimentare pentru studentele de sex feminin, devenind aproape imposibil pentru ele să își termine studiile. Indignată de această nedreptate, Jex Blake și-a mobilizat colegele și împreună au luptat împotriva politicilor discriminatorii, ceea ce a dus la formarea celor „Șapte din Edinburgh” – un grup de femei deschizătoare de drumuri care s-au luptat cu instituția dominată de bărbați.

Bătălia pe care Blake și cele Șapte de la Edinburgh au dus-o a atras atenția și a declanșat o dezbatere națională privind accesul femeilor la învățământul superior. După o luptă acerbă care a divizat facultatea, Jex-Blake a dat în judecată fără succes Universitatea la Curtea de Sesiune. Fără să se lase descurajată de acest eșec, Jex Blake și-a continuat studiile medicale în Europa. În 1877, a obținut diploma de medic la Universitatea din Berna, în Elveția, devenind prima femeie britanică care a obținut diploma de medic în străinătate. La întoarcerea în Marea Britanie, a înființat un cabinet medical de succes în Londra.

În 1889, în mare parte ca urmare a eforturilor ei, o lege a Parlamentului a autorizat diplomele pentru femei, astfel Jex Blake a devenit una dintre primele femei medic din țară, eforturile ei și a susținătoarelor sale ducând în cele din urmă la admiterea femeilor în profesia de medic în Marea Britanie.

La vârsta de 37 de ani, Jex Blake a reușit să obțină licența și a deschis un cabinet privat în Scoția, devenind astfel prima femeie medic din țară.

În 1874, Blake a cofondat Școala de Medicină pentru Femei din Londra, oferind  femeilor posibilitatea de a studia medicina în propria țară. De asemenea, a jucat un rol esențial în înființarea Școlii de medicină pentru femei din Edinburgh în 1886, esențială pentru deschiderea ușilor pentru femeile din domeniul medical.

De-a lungul carierei sale, Jex Blake a rămas o susținătoare fermă a drepturilor femeilor și a accesului la educație. A luptat pentru drepturile femeilor de a practica medicina, a militat pentru reforme juridice și a continuat să inspire generațiile viitoare de femei să urmeze cariere în medicină și în alte domenii dominate de bărbați.

Reușitele lui Jex-Blake s-au datorat nu doar ambițiilor sale mărețe și spiritului justițiar, dar și faptului că Blake avea un talent nativ pentru vorbitul în public și, în general, pentru comunicare, reușind să-și transmită într-un mod foarte eficient părerile.

Jex-Blake a practicat în mod privat medicina până în 1899, când s-a retras la Sussex. Spitalul Edinburgh a cumpărat afacerea și casa lui Jex- Blake și a condus-o sub numele de Spitalul Bruntsfield până în 1989.

După ce s-a pensionat, Sophia Louisa Jex Blake s-a mutat cu Margaret Todd, o fostă studentă cu 20 de ani mai tânără decât ea. Todd, o romancieră, renunțase la profesia de medic după numai cinci ani pentru a fi cu Jex-Blake. În ultimii ani de viață, Jex-Blake s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate, inclusiv atacuri de cord și alte afecțiuni.

Sophia Louisa Jex Blake s-a stins din viață la 7 ianuarie 1912, la vârsta de 71 de ani. Conform dorinței sale, i-a lăsat bunurile sale, dintre care și toate documentele personale, lui Todd. În 1918, Todd a publicat The Life of Sophia Jex-Blake, care a oferit informații despre viața și realizările remarcabile ale lui Jex-Blake.

După publicarea cărții, Todd, îndeplinind cererea lui Jex-Blake, i-a distrus documentele. Din păcate, Todd însăși s-a sinucis câteva luni mai târziu, la vârsta de 58 de ani.

„(…) De-a lungul carierei mele, am găsit alinare și sprijin în prieteniile intime care au înflorit în mica lume socială a femeilor care se străduiau să se autodepășească. Aceste relații mi-au oferit un sentiment de solidaritate, înțelegere și încurajare în timpul călătoriei dificile de a doborî bariere și de a milita pentru drepturile femeilor. Deși natura acestor prietenii poate fi supusă speculațiilor, este de netăgăduit că au jucat un rol semnificativ în modelarea experiențelor mele și în influențarea cursului activității mele. Acestea mi-au oferit susținere emoțională, stimulare intelectuală și o rețea de persoane care împărtășeau o viziune comună pentru o societate mai echitabilă. (…)”.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Sophia-Louisa-Jex-Blake

https://fisher.library.utoronto.ca/fisher-blog/queer-women-history-medicine-sophia-jex-blake-and-womens-medical-education-victorian

Vă mai recomandăm să citiți și:

Niloofar Rahmani, prima femeie pilot a Forțelor Aeriene Afgane

Margaret Hamilton, prima femeie programator angajată pentru proiectul Apollo de la NASA

Vigdis Finnbogadottir, prima femeie aleasă președinte în mod democratic. „Nu este suficient ca o femeie să fie inteligentă. Inteligența trebuie să aibă o coafură modernă”

Harriet Quimby, prima femeie care a traversat în zbor Canalul Mânecii