Despărțiți de timp, decenii, și chiar secole, scriitorii de atunci și regizorii de acum reușesc de multe ori desăvârșiri cinematografice printr-o colaborare atemporară.
Geniul scriitoricesc al unor autori clasici completat, printr-un salt în timp, de o măiestrie regizorală excepțională au creat deseori capodopere artistice de care s-a putut bucura publicul cineast al mai multor generații. Atunci când eroii din cărțile favorite au prins viață și li s-au conturat chipurile prin figurile unor actori reperezentativi, filele cărții au devenit povești în imagini memorabile. Există multe ecranizări celebre care își merită locul definitiv în biblioteca cinematografică, o astfel de peliculă fiind Doctor Jivago, o miniserie din două părți realizată în 2002 de regizorul italian Giacomo Campiotti, după romanul cu același nume al scriitorului, poetului și compozitorului rus Boris Pasternak (1890 – 1960), carte publicată în 1957, Campiotti reușind să reproducă ireproșabil și să transmită dramatismul specific intrigilor din literatura rusă.
Producția TV Doctor Jivago, care îi are în rolurile principale pe actorii Keira Knightley (avea 17 ani la acea vreme), Hans Matheson și Sam Neill a scăpat, nemeritat, de premii, deși a fost nominalizată de trei ori la BAFTA – pentru cel mai bun regizor, cel mai bun serial dramatic și cele mai bune costume (designerul, Annie Symons și echipa sa de 30 de persoane, scrie IMDb.com, creând peste 3 000 de costume și 35 000 de articole vestimentare individuale pentru întreaga distribuție. Personajele principale, Zhivago și Lara, au avut fiecare cel puțin 90 de combinații de costume, iar alte șase personaje, de asemenea importante, au avut o medie de 15 schimbări fiecare. Până la încheierea filmărilor principale, au fost folosite în total 984 de metri de țesătură, 300 000 de metri de ață, 1 milion de nasturi și 7 000 de ace de siguranță.)
Dar cine este regizorul (și scenaristul) Giacomo Campiotti, italianul prin venele căruia pare să fi curs sânge de clasic rus?
Campiotii este cunoscut pentru contribuțiile sale în cinematografia italiană contemporană, de-a lungul carierei realizând mai multe filme și mini-serii, printre care Doctor Jivago (2002) – despre care deja am menționat, Il segreto del bosco vecchio (1993), o adaptare a romanului omonim scris de Dino Buzzati, L’ultimo padrino (2008), Il tempo dell’amore (1999), Corsa di primavera (1989) și Come due coccodrilli (1994).
Giacomo Campiotti s-a născut la 8 iulie 1957, în Varese, Lombardia, Italia. A urmat studiile în Pedagogie la Universitatea din Bologna, după absolvire începându-și cariera artistică în teatru, unde a creat diverse producții în Italia, dar și la nivel internațional. Campiotti a fost asistent de regie al renumitului cineast Mario Monicelli la filme precum Il marchese del Grillo, Speriamo che sia femmina și I Picari, printre primele sale lucrări numărându-se scurtmetraje pentru RaiUno, în special Tre donne (1983), La bomba (1985) și Ritorno al cinema (1986).
Campiotti și-a făcut debutul în lungmetraj cu filmul Corsa di primavera (1989), care explorează perspectivele copilăriei într-un cadru provincial, o producție bine primit la Săptămâna criticilor de la Festivalul de Film de la Veneția și câștigătoare a premiului Festivalului Giffoni pentru cel mai bun film. În 1994, Campiotti a regizat Come due coccodrilli, cu Giancarlo Giannini și Valeria Golino în rolurile principale, producție nominalizată la Premiile Globurile de Aur pentru cel mai bun film, în 1996.
Filmele sale ulterioare au inclus Mai + come prima (2005) și miniseria de succes Giuseppe Moscati – The love that heals (2007), care descrie viața unui medic devenit sfânt. Campiotti a continuat să creeze conținut de televiziune de impact cu proiecte precum Bakhita (2009) și adaptări ale unor romane populare ca Bianco e nero de Alessandro d’Avenia, regizând de asemenea mai multe seriale de televiziune apreciate, inclusiv Braccialetti rossi (un serial din 2014 format din trei sezoane), dar și Mary of Nazareth, un film epic din 2012 despre viața Mariei, mama lui Hristos, din copilărie, până la Învierea lui Iisus.
Revenind la Doctor Jivago, acesta este un roman de referință al autorului Boris Pasternak, publicat pentru prima dată în 1957, după ce a fost scos clandestin din Uniunea Sovietică. Pe fundalul tumultuos al Revoluției Ruse și al Primului Război Mondial, povestea îl urmărește pe Yuri Zhivago, medic și poet, în timp ce navighează prin haosul războiului și al tulburărilor personale, narațiunea explorând legăturile lui emoționale profunde cu două femei: soția sa, Tonya, și iubita sa, Lara. Opera lui Pasternak a fost controversată în URSS din cauza poziției lui critice față de Revoluția din Octombrie 1917, ceea ce a dus la exilarea lui Pasternak din cercurile literare sovietice, în ciuda câștigării Premiului Nobel pentru Literatură, în 1958, „pentru realizările sale importante atât în poezie lirică contemporană, cât și în cadrul marii tradiții epice ruse.” Deși nu a fost publicat în țara natală, romanul a devenit un best-seller în Europa Occidentală.
În 1965, Doctor Jivago a fost adaptat într-un film regizat de David Lean, cu Omar Sharif în rolul lui Yuri Jivago și Julie Christie în rolul Larei. Filmul a capturat esența romanului lui Pasternak, prezentând în același timp unui public mai larg temele emoționante ale poveștii. Doctor Jivago a fost filmat în principal în Spania, din cauza restricțiilor privind filmările în Uniunea Sovietică, acolo unde romanul lui Pasternak fusese interzis.
La momentul lansării, pelicula lui David Lean a primit recenzii mixte din partea criticilor cu privire la durata sa de peste trei ore și la descrierea evenimentelor istorice. Cu toate acestea, Doctor Jivago a primit zece nominalizări la Oscar, câștigând cinci dintre acestea, printre care cel mai bun scenariu adaptat (Robert Bolt) și cea mai bună coloană sonoră originală (Maurice Jarre).
Surse:
https://www.imdb.com/title/tt0324937/
https://www.imdb.com/name/nm0133075/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm
https://www.giffonifilmfestival.it/en/news-giffoni/item/1042-giacomo-campiotti.html
https://www.imdb.com/title/tt0059113/
David Lynch, regizor dar și pictor, designer de mobilier și susținător al meditației transcedentale