Lubna din Córdoba, femeia care a supravegheat una dintre cele mai mari biblioteci din lume

Lubna din Cordoba a fost una dintre figurile cheie ale Al-Andalusului în epoca sa de aur, secolul al X-lea. Polimat, poetă și bibliotecară de pionierat, Lubna s-a ridicat de la origini umile pentru a deveni unul dintre cei mai respectați savanți din Califatul Omeyyad, activitatea sa având un impact remarcabil asupra conservării și diseminării cunoașterii în timpul Epocii de Aur a Islamului. În calitate de pivot intelectual al legendarei biblioteci regale Madinat al-Zahra, Lubna a întruchipat spiritul unei epoci în care Cordoba era un far de învățare, toleranță și schimb cultural.

Data exactă a nașterii Lubnei este necunoscută, dar cercetătorii estimează că s-a născut la începutul secolului al X-lea, probabil între 920 și 940 d.Hr., în timpul domniei califului Abd al-Rahman III. Originile ei au fost modeste – unele relatări sugerează că s-a născut în sclavie sau într-o familie marginalizată, în timp ce altele propun că a fost o orfană adoptată la curtea califală. Cert este că intelectul și curiozitatea ei au distins-o de la o vârstă fragedă.

• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra
• Robert de Boron, autorul uitat care a reinventat legenda Sfântului Graal

Califatul Omeyyad, care a condus Al-Andalus (Spania și Portugalia de astăzi), a acordat prioritate cunoașterii ca pilon al guvernării. Sub Abd al-Rahman al III-lea și succesorul său Al-Hakam al II-lea, Cordoba a devenit un creuzet al culturilor, în care au colaborat musulmani, evrei, creștini și savanți din întreaga Mediterană. În acest mediu au înflorit talentele Lubnei.

Recunoscându-i aptitudinile, curtea a investit în educația ei. Copila a învățat gramatica arabă, poezia, matematica și științele, specializându-se în cele din urmă în al-kitaba (arta scrierii). Priceperea ei în caligrafie și transcrierea manuscriselor a atras atenția califului Al-Hakam al II-lea, un bibliofil vorace care îi va încredința mai târziu cel mai de preț proiect al său: biblioteca regală din Madinat al-Zahra.

Până în anii 950, Lubna și-a asigurat un post de scrib și secretar în administrația califală, mai târziu devenind un ambasador cultural, călătorind în regiuni îndepărtate precum Cairo, Bagdad și Damasc pentru a achiziționa manuscrise rare. A negociat cu savanți, comercianți și mănăstiri, întorcându-se în Cordoba cu tot felul de comori care variau de la tratate filosofice grecești la texte medicale persane.

Priceperea sa lingvistică i-a permis să colaboreze la traducerea lucrărilor din siriacă, greacă și latină în arabă, asigurându-le supraviețuirea și accesibilitatea. Alături de contemporani precum medicul și diplomatul evreu Hasdai ibn Shaprut, Lubna din Cordoba a pus bazele unui centru de traducere și învățământ care, prin amploarea sa, a concurat direct cu celebra Casa a Înțelepciunii (Bayt al-Hikma) din Bagdad – cel mai important centru academic, de traduceri și cercetări științifice din lumea islamică medievală, fondat în secolul al IX-lea de califul abbasid Al-Ma’mun, unde savanți din diverse culturi au studiat și au tradus opere fundamentale din greacă, persană și sanscrită, transformând-ul în epicentrul cunoașterii globale până la distrugerea sa de către mongoli în 1258. Eforturile sale au păstrat operele lui Euclid, Aristotel și Galen, punând bazele gânditorilor Renașterii europene de mai târziu.

Cea mai mare realizare a Lubnei a fost administrarea bibliotecii regale de la Madinat al-Zahra, opulentul palat-oraș comandat de Abd al-Rahman al III-lea. Sub Al-Hakam al II-lea, biblioteca a devenit una dintre cele mai mari din lume, adăpostind între 400.000 și 600.000 de volume – un număr uluitor pentru acea vreme. În calitate de bibliotecar-șef, Lubna a organizat, catalogat și a supravegheat copierea manuscriselor, transformând colecția într-un centru de studiu global.

Munca sa a fost atât administrativă, cât și academică. A instruit o echipă de scribi, mulți dintre ei femei, în arta meticuloasă a producerii manuscriselor. Relatările istorice, precum cele ale cronicarului Ibn Bashkuwal, subliniază „precizia și strălucirea” ei în adnotarea textelor. Biblioteca a devenit un refugiu pentru gânditori, Lubna îngrijind colecțiile sale pentru a include teologie, astronomie, botanică și poezie.

În timp ce în Europa medievală femeile erau în mare parte excluse din viața intelectuală, Al-Andalus oferea o relativă flexibilitate. Totuși, chiar și acolo, femeile cercetătoare erau rare. Proeminența Lubnei – atestată de mai mulți istorici bărbați ai vremii – vorbește despre abilitățile sale excepționale și despre patronajul progresiv al califului.

Lubna a excelat ca poetă și matematiciană. Deși niciuna dintre poeziile sale nu a supraviețuit intactă, contemporanii i-au lăudat versurile pentru spiritul și profunzimea emoțională. Mai mult, se spune că s-a angajat în dueluri poetice curajoase cu savanți bărbați.

În domeniul matematicii, contribuțiile Lubnei au fost practice și pedagogice. A predat aritmetică și geometrie funcționarilor de la curte, asigurând eficiența birocrației. Unii istorici sugerează că a colaborat la texte despre astronomie, rafinând calculele pentru calendare și navigație. De asemenea, conform tradițiilor orale, i-a instruit pe prințul Hisham (viitorul calif Hisham al II-lea) și pe Subh, influenta soție a lui Al-Hakam al II-lea.

Epoca de aur a Al-Andalus a început să pălească după moartea lui Al-Hakam al II-lea în 976 d.Hr. Succesorul său, Hisham al II-lea, era un copil, astfel că puterea i-a revenit vizirului Al-Mansur, care a acordat prioritate expansiunii militare în fața preocupărilor intelectuale. Finanțarea bibliotecii regale a scăzut, iar Madinat al-Zahra a fost în cele din urmă jefuită în timpul războiului civil din 1009-1031 d.Hr. Majoritatea manuscriselor sale au fost pierdute sau dispersate în marile furtuni ale secolelor.

Soarta Lubnei în timpul acestor tulburări este necunoscută. Probabil că a murit la sfârșitul secolului al X-lea, fără să vadă cum munca sa de o viață se prăbușește. Totuși, moștenirea ei a dăinuit prin savanții pe care i-a format și prin textele pe care le-a păstrat. Secole mai târziu, Ibn Hazm (994–1064), teolog, filosof, poet și jurist andaluz, celebru pentru lucrarea Inelul porumbelului (despre dragoste și etică) și pentru contribuțiile sale la școala zahirită de drept islamic (care respinge interpretările subiective, insistând pe sensul literal al Coranului), a amintit de Lubna ca de un simbol al măreției pierdute a Cordobei.

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/Lubna_of_C%C3%B3rdoba

https://muslimwomenmathematicians.org/Lubna%20of%20Cordoba%20Narrative%20(1).pdf

https://www.elconfidencial.com/alma-corazon-vida/2023-08-26/lubna-de-cordoba-la-esclava-mas-culta_3722406/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Edith Wilson, prima și singura femeie președinte (nealeasă) a SUA

Golda Meir, prima și singura femeie prim-ministru a Israelului. „A fost o adevărată binecuvântare să nu fiu frumoasă”

Warren Beatty, „samuraiul sexului” dat pe brazdă de o singură femeie

Singura femeie de culoare care a servit în armata americană în Primul Război Mondial