Cele mai bune 12 cărți din toate timpurile. Clasicii care au schimbat lumea

Deși o astfel de listă poate fi considerată subiectivă, având în vedere diferențele de gust, cultură și epocă, totuși Britannica.com a publicat o listă cu 12 romane adesea considerate capodopere universale, construit pe criterii precum impactul cultural, inovația literară, influența asupra generațiilor următoare de autori și valoarea lor critică durabilă.

De exemplu, Anna Karenina a lui Lev Tolstoi continuă să fie analizată nu doar pentru complexitatea poveștii, ci și pentru modul în care îmbină viața socială, tragedia personală și reflecția filosofică într-o arhitectură narativă care rămâne impresionantă chiar și pentru cititorul contemporan. Niciun personaj nu este complet idealizat, iar drama Annei se construiește într-un realism care a schimbat modul în care literatura europeană privea psihologia feminină.

• Test de cultură generală. Care a fost prima carte scrisă?
• A învăţat să citească şi să scrie singur, înainte să ajungă la şcoală. Peste ani a…

În Statele Unite, To Kill a Mockingbird de Harper Lee este adesea privită ca un reper moral. Romanul, văzut prin ochii unui copil, surprinde tensiunile rasiale ale Americii anilor ’60 cu o claritate pe care nici studiile sociologice, nici discursurile politice nu au reușit să o redea la fel de memorabil. Simbolul lui Atticus Finch, avocatul care luptă împotriva prejudecății rasiale într-un Sud american măcinat de segregare și inechitate, a devenit un etalon pentru ideea de integritate civică.

Din altă direcție, The Great Gatsby de F. Scott Fitzgerald oferă una dintre cele mai pătrunzătoare analize ale visului american. Romanul nu impresionează doar prin povestea lui Jay Gatsby, un tânăr enigmatic devenit miliardar peste noapte, obsedat de ideea de a-și reconstrui trecutul și de a câștiga dragostea unei femei care aparține deja unei alte lumi, ci și prin luciditatea cu care dezvăluie seducția și goliciunea unei epoci obsedate de avuție. Pentru numeroși critici, romanul rămâne unul dintre cele mai clare instrumente prin care pot fi înțelese iluziile, excesele și fragilitățile care au modelat imaginarul societății occidentale în secolul XX.

Dacă America explorează visul, literatura latino-americană, prin One Hundred Years of Solitude al lui Gabriel García Márquez, explorează magia. Romanul urmărește șapte generații ale familiei Buendía și transformă istoria, mitul și realitatea politică a continentului într-o poveste în care miraculosul devine rutină, iar cotidianul capătă o aură fabuloasă. Magicul realism al lui Márquez a influențat definitiv modul în care se povestesc traumele și speranțele unei culturi.

E.M. Forster, în A Passage to India, propune o altă formă de privire asupra lumii: tensiunea colonială. Prin relația dintre Aziz și britanicii care îl înconjoară, romanul surprinde mai mult decât un conflict cultural; el arată cât de fragil este terenul pe care se poate construi încrederea în societăți marcate de dezechilibru politic.

Pentru literatura african-americană, Invisible Man de Ralph Ellison rămâne un text încărcat de forță simbolică. Cartea explorează identitatea și alienarea prin perspectiva unui narator „invizibil”, care vede cum societatea îl reduce constant la stereotipuri. Romanul este adesea menționat ca unul dintre cele mai importante texte postbelice ale literaturii americane.

Miguel de Cervantes, cu Don Quixote, oferă un alt tip de „mare roman”: satiric, melancolic și surprinzător de modern. Povestea cavalerului rătăcitor, care confundă ficțiunea cu realitatea, vorbește despre nevoia omului de a crede în idealuri, dar și despre fragilitatea lor, iar simbolul donquijotesc – acel amestec de visare, curaj și iluzii imposibile – continuă să influențeze întreaga cultură occidentală.

În literatura afro-americană, Beloved de Toni Morrison analizează trauma sclaviei nu prin statistici, ci prin memorie personală. Povestea lui Sethe și a copilului pierdut transformă suferința într-un act narativ de reconstrucție, iar realismul magic al romanului creează o meditație unică asupra durerii transgeneraționale.

Virginia Woolf, prin Mrs. Dalloway, propune un alt drum către marea literatură: introspecția pură. Romanul descrie o singură zi, dar o face cu o precizie psihologică uluitoare, explorând fragilitatea minții, efectele războiului și presiunea socială printr-o tehnică narativă inovatoare.

Chinua Achebe, în Things Fall Apart, reface istoria colonialismului din perspectiva celor colonizați. Viața lui Okonkwo și transformările satului său oferă una dintre cele mai puternice critici ale imperialismului occidental, transformând romanul într-o piesă fundamentală a literaturii africane.

Charlotte Brontë, în Jane Eyre, a revoluționat felul în care literatura putea prezenta autonomia feminină. Ascensiunea lui Jane nu este spectaculoasă, dar este profund umană, iar romanul devine, astfel, un manifest timpuriu pentru individualitate și autodeterminare.

În fine, The Color Purple, de Alice Walker, readuce în prim-plan vocea celor vulnerabili. Prin scrisorile lui Celie, romanul explorează abuzul, supraviețuirea și reconfigurarea identității, demonstrând că literatura poate da formă și celor mai greu de spus adevăruri.

Aceste romane nu sunt considerate „cele mai mari” prin consens absolut, ci prin felul în care au reușit să surprindă ceea ce oamenii trăiesc, simt și încearcă să înțeleagă. Și fiecare dintre ele deschide o fereastră către altă lume, iar împreună alcătuiesc o hartă a umanității în toată complexitatea sa.

Sursa:

https://www.britannica.com/list/12-novels-considered-the-greatest-book-ever-written

Vă mai recomandăm să citiți și:

Blestemul unei cărți: „Versetele satanice” și prețul libertății de exprimare

Warren Buffett și cele 5 cărți care te pot transforma. Lecții pentru viață și investiții

Éliphas Lévi: omul care a transformat jocul de cărți într-un univers mistic. De la preot la pionier al tarotului

Bibliotecile secrete ale lumii: Cărți interzise, colecții necunoscute, manuscrise pierdute