Agatha Christie măsura pulberi și pregătea medicamente într-o farmacie. Ernest Hemingway conducea ambulanțe pe frontul Primului Război Mondial. Stephen King făcea curățenie într-un liceu, iar Harper Lee lucra la ghișeul unei companii aeriene. Cu mult înainte ca numele lor să apară pe copertele unor romane traduse în zeci de limbi, fiecare își câștiga existența într-un mod cât se poate de obișnuit.
Pentru unii, locul de muncă a fost doar o etapă. Pentru alții, experiențele de acolo aveau să ajungă direct în cărțile care i-au făcut celebri.
În timpul Primului Război Mondial, Agatha Christie, viitoarea autoare a romanelor Crima din Orient Express, Moarte pe Nil și a seriilor cu Hercule Poirot și Miss Marple, a lucrat mai întâi ca asistentă medicală, apoi într-o farmacie, unde a învățat să prepare medicamente și să cunoască proprietățile substanțelor chimice. Experiența avea să-i fie de mare folos în romanele polițiste: otrăvurile folosite de personajele sale nu sunt alese întâmplător, ci descrise cu o rigoare care le-a atras aprecierea inclusiv unor medici și farmaciști.
În 1918, cu mult înainte să publice Adio, arme, Bătrânul și marea sau Pentru cine bat clopotele, Ernest Hemingway s-a oferit voluntar ca șofer de ambulanță pentru Crucea Roșie, în Italia. Avea doar 18 ani și era prea tânăr pentru a se înrola în armata americană. A fost grav rănit pe front, iar momentele trăite în timpul războiului s-au regăsit mai târziu în unele dintre cele mai cunoscute romane ale sale. Pentru Hemingway, războiul nu a fost un decor literar, ci o realitate pe care o cunoscuse din interior.
Înainte să publice Carrie, Stephen King lucra ca îngrijitor într-un liceu din statul Maine. Spăla holuri, vestiare și băi, iar serile le petrecea scriind. După ce mai multe edituri au refuzat manuscrisul romanului Carrie, dezamăgit, King l-a aruncat la gunoi. Soția lui, Tabitha, l-a recuperat, l-a citit și l-a convins să nu renunțe. Romanul a fost publicat în 1974 și s-a vândut în peste un milion de exemplare în primul an, transformându-l pe Stephen King într-unul dintre cei mai citiți autori americani.
Autoarea romanului Să ucizi o pasăre cântătoare lucra pentru compania Eastern Air Lines, unde se ocupa de rezervări și de vânzarea biletelor. Scria dimineața, înainte de serviciu, și seara, după program. În 1956, doi prieteni i-au făcut un cadou neobișnuit: i-au oferit bani suficienți pentru un an și au rugat-o să renunțe la serviciu ca să se dedice scrisului. În anul următor, Harper Lee termina manuscrisul care avea să intre în istoria literaturii americane.
Ani întregi, Charles Bukowski a fost poștaș în Los Angeles. Avea un program foarte încărcat, o muncă repetitivă și un salariu modest. A renunțat la slujbă abia la aproape cincizeci de ani, după ce editorul John Martin i-a propus să trăiască din scris. Experiența anilor petrecuți la poștă s-a regăsit mai târziu în romanul Post Office, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale.
Creatorul lui Sherlock Holmes a fost medic. Și-a deschis un cabinet în Portsmouth, însă pacienții veneau rar. Orele lungi de așteptare i-au oferit timpul necesar pentru a scrie primele aventuri ale detectivului care avea să devină celebru în întreaga lume. Personajul a fost inspirat, în parte, de unul dintre profesorii săi de medicină, renumit pentru spiritul de observație.
Înainte să devină unul dintre cei mai traduși autori contemporani, Haruki Murakami și soția lui au condus timp de mai mulți ani un club de jazz în Tokyo. Acolo își petrecea zilele printre discuri, muzicieni și clienți. A povestit că ideea de a scrie un roman i-a venit într-o după-amiază, în timp ce urmărea un meci de baseball.
Tinerețea lui Jack London a fost departe de birourile în care și-l imaginează astăzi cititorii. A lucrat într-o fabrică, a navigat pe mare, a vânat foci în Pacific și a făcut parte, pentru o vreme, dintr-o bandă care fura stridii din golfurile Californiei. Mai târziu, lumea pe care o cunoscuse pe mare și în porturi a devenit decorul unor romane precum Lupul de mare și al multor povestiri de aventuri.
Poetă, memorialistă și activistă pentru drepturile civile, Maya Angelou a fost, de-a lungul vieții, dansatoare, cântăreață, bucătăreasă și chiar primul controlor de tramvai afro-american din San Francisco. Drumul către literatură a trecut prin experiențe foarte diferite, pe care le-a transformat ulterior în pagini autobiografice.
Biografiile acestor scriitori au puține lucruri în comun. Unii au lucrat în spitale, alții în școli, pe nave, la poștă sau în companii aeriene. Ceea ce îi apropie este felul în care au folosit experiențele de zi cu zi. Pentru fiecare dintre ei, munca de dinaintea succesului nu a fost un capitol fără legătură cu literatura, ci materialul din care aveau să se nască personaje, dialoguri și povești citite astăzi în întreaga lume.
Agatha Christie și-a folosit cunoștințele dobândite în farmacie pentru a descrie cu mare acuratețe otrăvurile din romanele sale.
Ernest Hemingway a fost decorat de autoritățile italiene după ce a fost rănit în timpul serviciului ca șofer de ambulanță.
Stephen King a aruncat prima versiune a romanului Carrie, iar soția lui a fost cea care l-a convins să continue manuscrisul.
Arthur Conan Doyle a început să scrie aventurile lui Sherlock Holmes în perioadele în care cabinetul său medical era aproape gol.
Sursa:
https://www.britannica.com/topic/List-of-Day-Jobs-of-Famous-Writers
Cel mai mare furt de artă din istorie nu a fost rezolvat nici după 36 de ani
Pentru prima dată în istorie, fizicienii au obținut „aleatorismul perfect”
Test de cultură generală. Cine a fost primul matematician din istorie?
Ada Lovelace, prima programatoare din istorie și femeia care a imaginat viitorul computerelor