Nu ne tragem din cimpanzei, iar Homo sapiens nu a apărut într-un singur loc. Ce știm despre originile omului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Oamenii nu descind din cimpanzeii actuali, iar specia noastră nu pare să fi apărut brusc într-un singur punct al Africii. Fosilele, uneltele și ADN-ul vechi dezvăluie o istorie mult mai complicată, în care mai multe populații umane s-au întâlnit și s-au încrucișat.

Istoria omenirii nu seamănă cu un șir ordonat de specii care s-au transformat, una după alta, în omul modern. Evoluția umană arată mai curând ca un arbore cu numeroase ramuri: unele au dispărut, altele s-au intersectat, iar una singură a ajuns până în prezent.

Descoperirile din ultimele decenii au schimbat inclusiv răspunsurile la întrebări aparent simple: unde a apărut Homo sapiens, când au părăsit oamenii Africa și dacă neanderthalienii erau cu adevărat complet diferiți de noi.

Nu ne tragem din cimpanzeii de astăzi

Oamenii fac parte din ordinul primatelor și din familia maimuțelor antropoide, alături de cimpanzei, bonobo, gorile și urangutani. Aceasta nu înseamnă însă că oamenii au evoluat din cimpanzeii actuali.

Cele două linii evolutive provin dintr-un strămoș comun care a trăit, cel mai probabil, în urmă cu aproximativ șase până la opt milioane de ani. După separare, fiecare linie a continuat să evolueze independent.

Fosilele acelui ultim strămoș comun nu au fost identificate cu certitudine. Specii foarte vechi, precum Sahelanthropus tchadensis, ar putea fi apropiate de această perioadă, dar locul lor exact în arborele evolutiv rămâne discutat.

Homo sapiens a apărut în Africa, dar nu neapărat într-un singur loc

Specia noastră există de cel puțin 300.000 de ani. Fosilele descoperite la Jebel Irhoud, în Maroc, au fost datate la aproximativ 315.000 de ani și prezintă o combinație de trăsături moderne și arhaice.

Descoperirea a contestat vechea imagine potrivit căreia Homo sapiens ar fi apărut exclusiv într-o regiune restrânsă din Africa de Est. Mulți cercetători susțin astăzi un model panafrican: populații răspândite în mai multe regiuni ale continentului ar fi comunicat și s-ar fi amestecat, contribuind treptat la formarea speciei moderne.

Africa de Est rămâne esențială pentru înțelegerea originilor noastre, dar nu mai poate fi prezentată cu certitudine drept singurul „leagăn” al lui Homo sapiens.

Nu am fost singura specie umană

Astăzi, Homo sapiens este singura specie umană rămasă în viață. În trecut, însă, planeta era locuită simultan de mai multe grupuri umane.

Neanderthalienii trăiau în Europa și vestul Asiei, denisovanii sunt cunoscuți mai ales prin ADN și prin câteva fosile asiatice, iar Homo floresiensis și Homo luzonensis au supraviețuit până relativ recent în Asia de Sud-Est.

Aceste populații nu au fost întotdeauna complet izolate. Analizele genetice demonstrează că Homo sapiens s-a încrucișat atât cu neanderthalienii, cât și cu denisovanii. Majoritatea populațiilor actuale cu ascendență din afara Africii păstrează o proporție de ADN neanderthalian, iar unele populații din Oceania și Asia dețin și o moștenire genetică denisovană.

Primele plecări din Africa nu au fost realizate de Homo sapiens

Strămoși umani au părăsit Africa cu mult înaintea apariției speciei noastre. Fosilele de la Dmanisi, în Georgia, arată că hominini timpurii ajunseseră în Eurasia în urmă cu aproximativ 1,8 milioane de ani.

Aceste populații sunt asociate, în sens larg, cu Homo erectus. Ele aveau creiere mai mici decât oamenii moderni, dar puteau supraviețui în medii diferite și foloseau unelte din piatră.

Expansiunea majoră a lui Homo sapiens în afara Africii s-a produs mult mai târziu, în special în ultimele 60.000–70.000 de ani. Au existat însă și deplasări mai vechi, dintre care unele nu au lăsat o contribuție genetică importantă populațiilor actuale.

Uneltele sunt mai vechi decât genul Homo

Cele mai vechi unelte de piatră cunoscute au o vechime de aproximativ 3,3 milioane de ani și au fost descoperite la Lomekwi, în Kenya. Ele sunt mai vechi decât cele mai timpurii fosile atribuite cu certitudine genului Homo.

Descoperirea sugerează că tehnologia nu a început odată cu „omul”, în sensul tradițional al termenului. Este posibil ca uneltele să fi fost realizate de australopiteci sau de alte rude timpurii, însă identitatea creatorilor nu este cunoscută.

Nu știm exact când oamenii au început să gătească

Focul a oferit căldură, protecție și posibilitatea transformării alimentelor. Gătitul face hrana mai ușor de mestecat și digerat și poate neutraliza anumite toxine.

Totuși, momentul apariției sale nu este stabilit precis. Există dovezi ale unor vetre controlate vechi de aproximativ 790.000 de ani, iar unele urme de foc ar putea depăși un milion de ani. Nu orice urmă de ardere demonstrează însă că oamenii găteau: incendiile naturale pot lăsa semne asemănătoare.

Afirmația că gătitul a început într-un an sau într-o perioadă precisă trebuie, prin urmare, tratată cu prudență.

Evoluția nu a urmărit un plan prestabilit

Creierul s-a mărit considerabil în anumite ramuri ale evoluției umane, dar progresul nu a fost liniar și inevitabil. Homo floresiensis, de exemplu, avea un corp și un creier mici, dar producea și utiliza unelte.

Nici mersul biped, dezvoltarea limbajului sau apariția artei nu au avut loc într-un singur moment. Caracteristicile omului modern s-au format treptat, în populații diferite și pe parcursul a milioane de ani.

Evoluția nu a avut ca scop apariția noastră. Homo sapiens este rezultatul unei istorii alcătuite din adaptări, migrații, întâlniri și dispariții, nu punctul final obligatoriu al unui proces orientat spre perfecțiune.

Știați că?

Oamenii moderni sunt maimuțe antropoide din punct de vedere biologic, chiar dacă în limbajul obișnuit cele două categorii sunt adesea separate.

Creierul neanderthalienilor era, în medie, comparabil ca volum sau chiar mai mare decât cel al oamenilor moderni. Dimensiunea creierului nu poate fi însă echivalată direct cu inteligența.

Fosilele a peste 6.000 de indivizi au contribuit până acum la reconstituirea arborelui evolutiv uman, dar clasificarea multora dintre speciile propuse rămâne controversată.

Copilăria umană este neobișnuit de lungă, însă oamenii nu sunt singurele mamifere care trec prin etape juvenile și prin transformări specifice maturizării.

Surse

https://www.si.edu/stories/human-origins-facts

https://humanorigins.si.edu/evidence/human-fossils/species/homo-sapiens

https://www.nature.com/articles/nature22336

https://humanorigins.si.edu/evidence/genetics/ancient-dna-and-neanderthals

https://humanorigins.si.edu/human-characteristics/tools-food

Vă recomandăm să citiți și:

O rudă a omului surprinzător de înaltă, descoperită în fosile vechi de 1,4 milioane de ani

Cum au folosit aborigenii arta rupestră ca formă de rezistență în fața colonizării?

Amazonul ar fi putut susține milioane de oameni în urmă cu 2.000 de ani. Ce au descoperit cercetătorii sub pădure

Un papirus carbonizat din Herculaneum a fost citit fără să fie desfăcut. Tehnologia care deschide biblioteca pierdută a Antichității