Numele din spatele poveștilor: cum au apărut cele mai faimoase pseudonime literare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un pseudonim poate proteja identitatea unui scriitor, poate separa două cariere sau poate înlătura prejudecățile publicului. În alte situații, el se transformă într-o nouă identitate, mai cunoscută decât numele real al autorului.

Samuel Langhorne Clemens a devenit celebru sub numele Mark Twain, cu care a semnat opere precum Aventurile lui Tom Sawyer și Aventurile lui Huckleberry Finn.

Mark Twain, un nume venit de pe Mississippi

Expresia provenea din vocabularul navigatorilor de pe Mississippi. Atunci când măsurătorile indicau „mark twain”, apa avea o adâncime de două stânjeni, aproximativ 3,7 metri, considerată suficientă pentru navigația ambarcațiunilor cu aburi.

Clemens, care lucrase ca pilot de vas pe Mississippi înaintea Războiului Civil American, a folosit pentru prima dată acest pseudonim în februarie 1863, când era jurnalist în Nevada. Scriitorul a oferit ulterior propria explicație asupra originii numelui, dar istoricii au formulat și alte ipoteze. Legătura cu vechiul termen fluvial rămâne însă explicația consacrată.

George Orwell, o identitate englezească

Autorul romanelor 1984 și Ferma animalelor se numea, în realitate, Eric Arthur Blair. El a adoptat pseudonimul George Orwell înaintea publicării volumului Down and Out in Paris and London, în 1933.

Cartea descria sărăcia și experiențele trăite de autor printre muncitori și oameni fără adăpost, iar Blair se temea că subiectul i-ar putea stânjeni familia. Într-o scrisoare adresată agentului său, el a propus mai multe pseudonime, printre care P.S. Burton, Kenneth Miles, H. Lewis Allways și George Orwell.

Biografii nu au ajuns la un consens deplin asupra alegerii finale. Explicația acceptată în mod obișnuit leagă prenumele George de Sfântul Gheorghe, patronul Angliei, iar numele Orwell de râul omonim din Suffolk, o zonă îndrăgită de scriitor.

Lewis Carroll, un joc construit din propriul nume

Lewis Carroll a fost pseudonimul matematicianului și profesorului Charles Lutwidge Dodgson, autorul cărții Alice în Țara Minunilor.

Numele a rezultat printr-un joc lingvistic. „Charles Lutwidge” a fost transformat în formele latinești „Carolus Ludovicus”. Autorul a inversat ordinea celor două nume, apoi le-a tradus din nou în engleză, obținând „Lewis Carroll”.

Dodgson a folosit pseudonimul pentru prima dată în 1856, la publicarea poemului Solitude. Ulterior, a păstrat o separare strictă între activitatea sa universitară și identitatea literară.

J.K. Rowling, numele ales pentru cititorii băieți

Numele complet al scriitoarei este Joanne Rowling, fără un al doilea prenume. La solicitarea editurii, primul volum din seria Harry Potter a fost publicat sub forma „J.K. Rowling”, deoarece inițialele puteau face cartea mai atrăgătoare pentru băieți, despre care editorii credeau că ar fi mai reticenți față de o autoare.

Litera „K” provine de la Kathleen, prenumele bunicii paterne a scriitoarei. Ulterior, Rowling a ales un alt pseudonim, Robert Galbraith, pentru romanele polițiste din seria Cormoran Strike.

Voltaire, o anagramă devenită identitate

François-Marie Arouet a adoptat numele „de Voltaire” în 1718, anul în care tragedia sa Œdipe i-a adus primul succes literar important.

Potrivit Voltaire Foundation de la Universitatea Oxford, numele este o anagramă a formulei latinizate „Arouet l(e) j(eune)” – „Arouet cel tânăr”. În scrierea epocii, literele „i” și „j”, respectiv „u” și „v”, puteau fi folosite alternativ. Prin noul nume, scriitorul s-a desprins simbolic de identitatea familială și și-a construit o reputație proprie.

George Sand, numele desprins dintr-o colaborare

Amantine Lucile Aurore Dupin, cunoscută și ca Aurore Dudevant, a publicat inițial alături de scriitorul Jules Sandeau. Romanul lor Rose et Blanche a apărut în 1831 sub numele „Jules Sand”.

Când a publicat singură romanul Indiana, în 1832, autoarea a păstrat „Sand”, dar a ales prenumele „George”. Numele masculin i-a oferit mai multă libertate într-o lume editorială dominată de bărbați, devenind totodată expresia independenței sale sociale și literare.

Gala Galaction, identitatea literară a unui preot

Scriitorul și teologul român Gala Galaction s-a născut Grigorie Pișculescu. A început să folosească pseudonimul în activitatea literară, înainte de a fi hirotonit preot în 1922.

Povestea potrivit căreia ar fi descoperit numele pe un zid al Mănăstirii Neamț circulă în materiale biografice, dar nu este susținută suficient de sursele academice consultate. De asemenea, Gala Galaction nu a fost numele său monahal, deoarece scriitorul a devenit preot de mir, nu călugăr.

Știați că?

Charles Dodgson și-a protejat atât de atent identitatea academică, încât refuza să răspundă scrisorilor adresate profesorului Dodgson în calitate de autor al cărților semnate „Lewis Carroll”.

Surse:

https://exhibitions.lib.umd.edu/alice150/lewis-carroll/about-lewis-carroll

https://aeon.co/essays/how-aurore-dudevant-put-on-mens-boots-to-become-george-sand

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce este ucronia? Genul literar care își imaginează o istorie alternativă

Cele mai faimoase opere literare arse de naziști. Cărți interzise care au supraviețuit istoriei

101 ani fără Kafka: 20 de secrete ale geniului literar al absurdului

Mistere istorice, recorduri literare, fapte neașteptate: Cea mai rară carte din lume. Prima carte comandată pe Amazon. Cel mai tradus autor