Ce este ucronia? Genul literar care își imaginează o istorie alternativă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Istoria răspunde, de obicei, la întrebarea „ce s-a întâmplat?”. Ucronia pornește de la o întrebare diferită: ce s-ar fi întâmplat dacă lucrurile ar fi luat o altă întorsătură?

Acest exercițiu de imaginație a devenit un gen literar și cinematografic în sine. Romane, filme, seriale și jocuri video construiesc lumi în care un eveniment real este modificat, iar consecințele schimbă cursul ulterior al istoriei.

O istorie care nu a existat niciodată

Termenul ucronie provine din francezul uchronie, un cuvânt asociat filosofului francez Charles Renouvier, care l-a folosit în 1857 în titlul lucrării sale Uchronie (L’Utopie dans l’histoire). Cuvântul face trimitere la grecescul ou („nu”) și chronos („timp”), sugerând un „timp care nu există”.

Ideea este simplă: autorul alege un moment real din istorie și îl modifică, iar din acel punct înainte povestea urmează o direcție diferită de cea pe care o cunoaștem.

Întrebările pot fi dintre cele mai variate: cum ar fi arătat Europa dacă Napoleon ar fi câștigat bătălia de la Waterloo? Ce s-ar fi întâmplat dacă Imperiul Roman nu s-ar fi prăbușit? Cum ar fi evoluat lumea dacă Germania nazistă ar fi câștigat Al Doilea Război Mondial?

Toate pornesc de la aceeași idee: modificarea unui eveniment real și imaginarea consecințelor.

Unde se termină istoria și unde începe ficțiunea

Deși pornește de la fapte reale, ucronia nu încearcă să rescrie istoria și nici să demonstreze că un alt curs al evenimentelor ar fi fost posibil.

Istoricii folosesc uneori raționamentul contrafactual pentru a analiza cauzele unui eveniment. Dacă ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat în lipsa unui anumit factor, putem înțelege mai bine cât de important a fost acel factor pentru rezultatul pe care îl cunoaștem.

În literatură și cinema, însă, scopul este diferit. Autorul construiește o lume alternativă și urmărește consecințele acestei schimbări, respectând logica internă a poveștii.

Totul pornește de la ceea ce este numit, în studiile despre istoria alternativă, punct de divergență: momentul în care istoria imaginară începe să se îndepărteze de cea reală.

De ce este important punctul de divergență

Un roman ucronic nu schimbă, de obicei, fiecare eveniment din trecut. Autorul modifică un moment-cheie și urmărește ce se întâmplă după aceea.

Dacă Napoleon câștigă la Waterloo, de exemplu, schimbarea nu se oprește la rezultatul unei singure bătălii. Autorul trebuie să imagineze consecințele politice și militare: cum se schimbă Franța, ce se întâmplă cu monarhiile europene și cum sunt afectate relațiile dintre marile puteri.

În același fel, dacă Germania și Japonia câștigă Al Doilea Război Mondial, lumea imaginară trebuie să aibă instituții, granițe, alianțe și societăți care să reflecte această victorie.

Cu cât autorul urmărește mai atent consecințele punctului de divergență, cu atât lumea alternativă devine mai coerentă.

Filme și seriale inspirate din ucronii

Publicul întâlnește ucronia mai des decât își imaginează.

Serialul The Man in the High Castle, inspirat din romanul lui Philip K. Dick, pornește de la o lume în care Puterile Axei au câștigat Al Doilea Război Mondial, iar Statele Unite au fost împărțite între Germania nazistă și Japonia imperială.

Filmul Inglourious Basterds, regizat de Quentin Tarantino, folosește și el istoria alternativă. Povestea modifică radical evenimentele reale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și îi oferă lui Adolf Hitler un destin diferit de cel pe care îl consemnează istoria.

Și seria de jocuri video Wolfenstein construiește o lume alternativă în care Germania nazistă câștigă războiul și ajunge să domine o mare parte a lumii.

Aceste exemple pornesc de la evenimente istorice reale, dar nu încearcă să le prezinte drept adevăruri alternative. Ele folosesc istoria ca punct de plecare pentru ficțiune.

Ucronia și istoria alternativă nu sunt chiar același lucru?

În limba engleză, termenul folosit cel mai frecvent este alternate history sau alternative history. În franceză, uchronie desemnează genul construit în jurul unei istorii alternative.

În literatura de specialitate, termenii se pot suprapune, însă există și diferențe de utilizare. Ucronia pune accentul pe modificarea unui curs istoric real și pe lumea rezultată din această schimbare.

Genul poate avea legături și cu science-fiction-ul, literatura speculativă sau ficțiunea istorică, dar nu orice roman care pornește de la trecut este o ucronie. Pentru ca o operă să aparțină istoriei alternative, trebuie să existe o abatere de la evenimentele istorice cunoscute.

De ce ne atrag aceste povești

Succesul ucroniilor are legătură cu o întrebare pe care oamenii și-o pun frecvent: „Ce s-ar fi întâmplat dacă?”

Aplicată propriei vieți, întrebarea poate privi o alegere sau o decizie. Aplicată istoriei, deschide posibilitatea unor lumi complet diferite.

Autorii folosesc acest mecanism pentru a explora consecințele unor decizii politice, militare sau sociale și pentru a arăta cât de mult poate schimba un singur eveniment cursul istoriei.

Uneori, ucronia servește și ca modalitate de a vorbi despre prezent. O lume în care un regim totalitar câștigă un război, de exemplu, poate deveni o poveste despre autoritarism, libertate și putere, chiar dacă acțiunea se desfășoară într-un trecut imaginar.

Istoria reală rămâne punctul de plecare

Ucronia are nevoie de istoria reală pentru a funcționa. Cu cât cititorul cunoaște mai bine evenimentele originale, cu atât poate observa mai ușor momentul în care povestea se abate de la ele.

Tocmai de aceea, unele dintre cele mai reușite opere de istorie alternativă păstrează cât mai multe elemente recognoscibile din lumea reală: personaje istorice, orașe, instituții și conflicte.

Diferența apare într-un anumit moment, iar de acolo autorul construiește o altă versiune a lumii.

Ucronia nu înlocuiește trecutul real. Îl folosește ca punct de plecare pentru a explora posibilități care nu s-au întâmplat niciodată.

Știați că?

Termenul uchronie este asociat filosofului francez Charles Renouvier, care l-a folosit în 1857 în titlul lucrării Uchronie (L’Utopie dans l’histoire).

În literatura de limbă engleză, genul este cunoscut mai ales sub denumirea de alternate history sau alternative history.

The Man in the High Castle, romanul lui Philip K. Dick, imaginează o lume în care Puterile Axei au câștigat Al Doilea Război Mondial.

Inglourious Basterds, regizat de Quentin Tarantino, schimbă în mod deliberat evenimente reale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Istoricii și filosofii folosesc uneori raționamentul contrafactual pentru a analiza cauzele unor evenimente reale, însă aceste scenarii nu reprezintă istorii alternative ale trecutului.

Surse:

https://www.britannica.com/topic/alternate-history

https://www.slashfilm.com/2177145/best-alternate-history-movies-ranked/

https://www.uchronia.net/

https://plato.stanford.edu/entries/counterfactuals/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sappho, poeta care a schimbat literatura, deși aproape toate versurile ei s-au pierdut

Cum a transformat Iron Maiden heavy metalul într-o lecție de istorie și literatură

Unde scriau geniile literaturii? 3 locuri bizare unde au luat naștere capodopere

Cum a apărut literatura din Statele Unite? De la miturile populațiilor indigene la Hemingway și Toni Morrison