Prima pagină Cultura

Lumea, dupa 11 septembrie 2001

Valentin Sandulescu | 09.18.2008 | ● Vizualizări: 946
Lumea, dupa 11 septembrie 2001     atentat, world trade center, 11 septembrie 2001, lumea, osama din laden, george w. bush + zoom
Galerie foto (1)

„11 septembrie 2001 a fost o zi fara precedent ca soc si suferinta in istoria Statelor Unite. Natiunea nu era pregatita. Cum s-a intamplat asta si cum putem evita repetarea unei astfel de tragedii?“ Aceste cuvinte fara echivoc, incluse in raportul comisiei insarcinate cu investigarea atentatelor de la 11 septembrie 2001, contureaza importanta zilei respective pentru SUA, prefigurand totodata urmarile ei asupra evolutiei relatiilor internationale in primul deceniu al mileniului trei.

Un prim raspuns dat gravelor intrebari formulate de raportul mentionat a fost oferit chiar pe 11 septembrie 2001, de catre pasagerii zborului United Airlines numarul 93. Afland despre atacurile care erau in plina desfasurare, acestia au ales confruntarea directa cu teroristii, fortand prabusirea avionului intr-un loc nepopulat, pentru a impiedica repetarea tragediilor care avusesera loc cu doar cateva zeci de minute mai devreme. Un exemplu de eroism intr-o lume postmoderna in care astfel de gesturi sunt greu de gasit.

Terorismul fata cu postmodernitatea

In toamna anului 1996, cu cinci ani inainte de atentatele de la 11 septembrie 2001, istoricul si specialistul in relatii internationale Walter Laqueur publica in prestigioasa revista Foreign Affairs articolul intitulat Terorismul postmodern. Dorind sa analizeze problema terorismului in contextul noilor provocari ivite dupa sfarsitul Razboiului Rece, articolul incerca sa schiteze si profilul teroristului viitorului, care, spunea Laqueur, atunci cand se afla in pragul infrangerii sau cand actioneaza dupa scenarii apocaliptice, nu va ezita sa uzeze de toate mijloacele de distrugere pe care le va avea la dispozitie. Pusi in fata acestei stari de fapt, specialistii sunt chemati sa consacre noi definitii si sa discearna diferentele care apar in scopurile si motivatiile activitatilor teroriste. Laqueur conchidea, cu o clarviziune care avea sa capete confirmare cinci ani mai tarziu, ca „sunt sanse ca, din 100 de tentative teroriste superviolente, 99 sa esueze. Dar unica incercare incununata de succes poate provoca mult mai multe victime, mai multe pagube materiale si mai multa panica decat orice alta experienta anterioara.“

Pentru ca nimeni nu este profet pana la capat in analiza politicii internationale, se cuvine amintita si opinia transanta a lui Walter Laqueur in ceea ce priveste ineficienta deturnarilor de avioane ca metoda de lupta folosita de teroristi. Motivul? „Avioanele deturnate nu pot sta in aer pentru eternitate si din ce in ce mai putine tari sunt dispuse in ziua de azi sa le permita aterizarea, acceptand astfel acuzatia ca sustin in mod deschis terorismul. In plus, teroristii insisi au observat avantajele in scadere obtinute prin deturnarea de avioane.“ Cu siguranta, liderii Al-Qaeda nu au citit articolul lui Laqueur sau, daca au facut-o, au decis sa contrazica intr-un mod sumbru previziunile reputatului specialist, inovand malefic in domeniul deturnarilor, cu efecte fara precedent, vizibile pentru intreaga lume in dimineata zilei de 11 septembrie 2001. La sapte ani de la acele teribile evenimente, se impune o rememorare a lor, dublata de analiza consecintelor pe care le-au avut asupra SUA in special si a relatiilor internationale in general, dupa cum se impune si necesitatea de a fi evaluata influenta pe care inca o pot genera.

11 septembrie 2001: terorismul intra in noul mileniu

La ora 08.45 a zilei de 11 septembrie 2001, complexul de cladiri World Trade Center isi primea o buna parte dintre cei aproape 50.000 de oameni care lucrau zilnic in incinta sa. Peste doar un minut, un avion de pasageri deturnat de un grup de teroristi izbea Turnul de Nord al complexului, fiind urmat de un al doilea care, la doar 17 minute distanta, lovea Turnul de Sud, intregind sumbru un atentat fara precedent in istoria metropolei americane. In urmatoarea ora, intr-o succesiune a ororilor, un al treilea avion a lovit Pentagonul, in timp ce al patrulea, care se indrepta cel mai probabil spre Casa Alba sau spre Capitoliu, s-a prabusit pe un camp din sudul statului Pennsylvania, dupa o razmerita a pasagerilor, care realizasera gravitatea atacului. Bilantul acestor atentate teroriste, asa cum a fost el realizat de comisia insarcinata cu analizarea lor, este cutremurator: aproape 3.000 de victime. Atentatele au fost comise de 19 teroristi de origine araba, legati de reteaua Al-Qaeda, condusa de Osama bin Laden. Ele fusesera atent pregatite timp de cel putin un an de zile. Asa cum evidentia raportul comisiei de ancheta, evenimentele au socat, dar nu trebuiau sa surprinda, tinand cont de faptul ca existasera numeroase indicii care anuntasera o dezvoltare fara precedent a metodelor teroriste de lupta. Acelasi raport insista si asupra deficitului de imaginatie a autoritatilor americane, in sensul anticiparii acestui nou tip de terorism care a lovit SUA, fapt valabil si pentru expertii independenti in studiul fenomenului.



Atentatele au trezit in societatea americana, dar si la nivel mondial, comparatii cu cele mai sumbre momente petrecute in istoria recenta si ramase inca in memoria colectiva. Cel mai des uzitata analogie (inclusiv de catre lideri precum Barack Obama sau Condoleezza Rice) a fost aceea cu necrutatorul atac japonez de la Pearl Harbour, din decembrie 1941, eveniment care a determinat intrarea Statelor Unite ale Americii in al doilea Razboi Mondial. Astfel, Gabriel Schoenfeld, senior-editor al revistei Commentary, numea evenimentele de la 11 septembrie „un al doilea Pearl Harbour, mult mai teribil“, iar raportul comisiei de analiza a atentatelor folosea acelasi termen de comparatie, mentionand ca bilantul victimelor atentatelor a fost mai mare decat cel al atacului japonez din urma cu 60 de ani. Un astfel de eveniment traumatic a generat in mentalul colectiv eroi negativi si pozitivi. Daca Osama bin Laden a ocupat fara drept de apel pozitia de cel mai detestat om al momentului, povestea personajelor pozitive este una mai complexa. Presedintele George W. Bush a fost surprins de evenimente intr-o vizita la o scoala elementara din Florida si a reactionat public abia la 45 de minute dupa primul atentat, printr-o scurta declaratie de presa. Aflat in mijlocul evenimentelor, primarul orasului New York, Rudolph Giuliani, a devenit unul dintre cei mai apreciati lideri ai momentului, datorita modului ferm in care a stiut sa gestioneze momentele de criza.

Asa cum nota si revista New York Magazine, daca George W. Bush a revenit in Washington abia la zece ore dupa atentat, Giuliani nu a parasit New York-ul in favoarea unei locatii mai sigure, ci a preferat sa se implice concret in coordonarea operatiunilor de salvare. Astfel, desi cariera sa se afla pe o lina, dar certa panta descendenta, Rudy Giuliani a devenit in scurt timp eroul Americii, fiind desemnat Omul Anului de catre prestigioasa revista Time. Drept marturie ca, de multe ori, gloria obtinuta in astfel de clipe e trecatoare sta si faptul ca, bazandu-se pe capitalul de imagine dobandit in septembrie 2001, Giuliani a incercat sa obtina nominalizarea republicanilor pentru alegerile prezidentiale din acest an, dar a esuat intr-un mod care pune sub semnul intrebarii viitorul sau politic. In categoria eroilor pozitivi trebuie trecuti, fara indoiala, membrii echipelor de interventie din New York, fie ei pompieri (FDNY) sau politisti (NYPD), totalul combinat al victimelor care proveneau din aceste structuri fiind de aproape 400. Initialele celor doua institutii au inceput sa fie imprimate de newyorkezi pe tricouri, sepci si alte obiecte, in semn de respect pentru sacrificiile facute cu nefastul prilej. Influenta evenimentelor a depasit insa teritoriul american, rasfrangandu-se asupra relatiilor internationale la nivel global.

Relatiile internationale dupa 11 septembrie

A spune ca 11 septembrie 2001 a schimbat lumea poate parea o banalitate, dar modificarile produse de evenimentele din aceasta zi fara precedent merg de la lucruri aparent minore (masurile sporite de securitate, pe care le gasim suparatoare atunci cand calatorim cu avionul), la schimbari majore de paradigma in teoria si practica relatiilor internationale. Poate prima lectie invatata dupa atentatele de la 11 septembrie a fost aceea ca provocarile majore la adresa relatiilor internationale nu se sfarsisera odata cu incheierea Razboiului Rece. Avand o evolutie dinamica, neglijata in contextul aparent relaxant de dupa destramarea fostului bloc sovietic, terorismul (si mai ales revenirea lui in forta) avea sa marcheze ceea ce editorialistul revistei Newsweek, Fareed Zakaria, numea dupa 9/11 „sfarsitul sfarsitului istoriei“. Zakaria facea astfel aluzie la faimoasa sintagma a politologului Francis Fukuyama („sfarsitul istoriei“), care a facut cariera la inceputul anilor ’90 postuland declinul inevitabil al importantei factorilor ideologici si politici in contextul prabusirii comunismului. Reactia imediata a Statelor Unite – declansarea razboiului contra Afganistanului, vazut ca unul dintre bastioanele terorismului islamic, mai ales din cauza gazduirii lui bin Laden si a retelei sale de catre regimul taliban – s-a bucurat de un larg sprijin international. Capturarea lui Osama era vazuta de intreaga lume ca un lucru necesar si trebuia facuta cat mai repede. Rand pe rand, administratia americana a introdus sau reintrodus in relatiile internationale o serie de concepte care au facut cariera in acesti ultimi opt ani, dar care au generat si reactii nu intotdeauna aprobatoare. Astfel, razboiul contra terorismului (the war on terror), razboiul preventiv (preemptive war) sau axa raului (the axis of evil), compusa din Irak, Iran si Coreea de Nord, au devenit unele dintre cele mai frecvente expresii din vocabularul diplomatiei americane.

Dupa momentul initial de consens inregistrat in relatiile internationale imediat dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, odata cu extinderea zonei de conflict catre Irak in 2003, au aparut divergente din ce in ce mai clare intre Statele Unite si aliatii sai europeni, in special Franta si Germania. Intentia americana de a ataca preventiv unul dintre componentii axei raului pe motivul existentei pe teritoriul irakian a unor arme de distrugere in masa a fost primita cu scepticism de liderii francezi si germani, aceasta gasind in randul aliatilor europeni majori doar sprijinul Marii Britanii. Secretarul american al apararii, Donald Rumsfeld, nu a facut decat sa adanceasca diviziunile ce se prefigurau atunci cand a numit partea de continent reprezentata de Franta si Germania „vechea Europa“. An schimb, Rumsfeld s-a declarat increzator in sprijinul „noii Europe“, formata in special din statele central - si est-europene recent eliberate de sub comunism. Astfel de tensiuni au facut ca relatiile diplomatice dintre Statele Unite si vest-europeni sa inregistreze o deteriorare fara precedent. Interventia militara americana din anul 2003 in Irak a dus la inlaturarea regimului dictatorial al lui Saddam Hussein, lider responsabil pentru numeroase crime savarsite contra populatiei civile. Eforturile americane de a asigura stabilitatea unui Irak post-Saddam mai au insa un drum lung de parcurs. Violentele cu diverse grade de intensitate marcheaza inca viata cotidiana din aceasta tara, aratand, ca si in cazul Afganistanului, cat de greu poate fi dus la bun sfarsit un proces de democratizare.

Lumea de dupa 11 septembrie 2001 a avut insa de facut fata si altor provocari. Replicile cutremurului terorist din America au aparut sub forma sangeroaselor atentate din Bali, Madrid si Londra, vadind faptul ca amenintarea terorismului este pe cat de reala, pe atat de persistenta. In acest context, faptul ca Al-Qaeda ramane inca activa si condusa de acelasi temut lider Osama bin Laden, in ciuda tuturor incercarilor de a-l captura, nu are darul sa linisteasca opinia publica internationala. Totodata, problema respectarii drepturilor omului in context post-9/11 a capatat noi dimensiuni odata cu deja celebrele controverse legate de statutul detinutilor din inchisoarea americana de la Guantanamo Bay sau de metodele de interogare folosite de catre serviciile speciale americane, acuzate ca ar folosi tortura pentru a obtine informatii. Mai ales in America, 11 septembrie 2001 a condus la acutizarea a ceea ce este considerat un veritabil „razboi cultural“ intre stanga liberala (in sens american), secularizanta, si dreapta conservatoare, traditionalista si religioasa. Episoade precum cel al filmului documentar regizat de Michael Moore, Fahrenheit 9/11, contestat in Statele Unite in special de dreapta conservatoare, dar premiat la Festivalul de Film de la Cannes din 2004, unde sentimentele antirazboi prevalau, este extrem de relevant.

Mostenirea lui 11 septembrie: unde suntem si spre ce ne indreptam

Putem spune, fara teama de a gresi, ca efectele atentatelor de la 11 septembrie 2001 inca influenteaza mersul lumii in care traim. Alegerile prezidentiale americane din 2004 au fost marcate de o agenda dominata de provocarile nascute din evenimentele de la 11 septembrie, iar cele care vor avea loc la sfarsitul acestui an vor trebui sa se aplece in continuare asupra unor teme precum terorismul international, situatia din Orientul Mijlociu si relatiile cu aliatii europeni. Chiar daca teme precum situatia eonomica, pretul petrolului sau criza imobiliara par a avea prioritate in ultimul timp, subiectele amintite nu vor putea fi neglijate de cei doi candidati: democratul Barack Obama si republicanul John McCain. Ca asa stau lucrurile ne-o demonstreaza recentul turneu european al candidatului democrat. Punctul culminant al turneului a fost discursul rostit de Obama la Berlin, in fata a 200.000 de persoane, in incercarea de a imprumuta peste decenii ceva din carisma altui lider democrat celebru, John F. Kennedy, care se solidariza in 1963 cu berlinezii, in plin Razboi Rece, rostind celebra fraza „Ich bin ein Berliner“. Indiferent care dintre cei doi candidati va castiga, este probabila o refacere a bunelor relatii cu Franta sau Germania, dat fiind faptul ca liderii recenti ai celor doua tari, Nicolas Sarkozy si Angela Merkel, par sa fi gasit un limbaj comun cu cel al SUA. Peste toate acestea, este greu de crezut ca Al-Qaeda sau alte grupari teroriste isi vor stopa voluntar activitatea sau ca mintea lui Osama bin Laden va inceta sa mai gandeasca noi modalitati de a produce maximum de pagube, materiale si umane, celor pe care ii considera inamicii sai. Amenintarea terorista este una de lunga durata si depinde de liderii lumii democratice sa gaseasca noi metode de a fi mereu cu un pas inaintea celor care vor sa provoace atentate precum cele din urma cu sapte ani.

Atentate teroriste importante comise inainte de 11 septembrie 2001

Februarie 1993
Teroristul Ramzi Yousef organizeaza un atentat cu masina-capcana la World Trade Center din New York, omorand
6 oameni si ranind peste 1.000.

August 1998
Al-Qaeda organizeaza doua atentate simultane asupra ambasadelor SUA din Kenya si Tanzania, omorand
224 de persoane.

Octombrie 2000
Al-Qaeda comite un atentat asupra distrugatorului american USS Cole in Aden (Yemen), omorand 17 marinari si producand navei pagube importante.

Vieti paralele
GEORGE W. BUSH
Nascut pe 6 iulie 1946 in New Haven, statul Connecticut, George W. Bush este fiul lui George si Barbara Bush, tatal sau fiind ales presedinte al SUA in 1988. George W. Bush si-a facut intrarea in politica mare in 1994, cand a devenit guvernator al statului Texas. El a devenit in anul 2000 al 43-lea presedinte al Statelor Unite, in urma unor alegeri controversate, in care oponent i-a fost democratul Al Gore. Confruntat cu atentatele fara precedent de la 11 septembrie 2001, cea mai mare provocare a primului sau mandat, Bush s-a autodefinit ca un presedinte de razboi (war president), actionand pentru a inlatura efectele actelor teroriste. Reales in 2004, Bush este vehement criticat pentru declansarea Razboiului din Irak, mai mult ca sigur unul dintre subiectele care vor domina campania electorala din 2008, cand mandatul sau
se incheie.
OSAMA BIN LADEN
Nascut in 1957 in Arabia Saudita, Osama bin Laden a crescut intr-o familie foarte numeroasa, tatal sau fiind un prosper om de afaceri din anturajul familiei regale saudite. Sub influenta unei educatii radicale, Osama se afirma in anii ’80, cand lupta in Afganistan impotriva trupelor sovietice care invadasera aceasta tara. Fondator al retelei teroriste Al-Qaeda, pe care o si sustine financiar, bin Laden s-a specializat in anii ’90 in actiuni teroriste la adresa intereselor americane din diferite regiuni ale lumii. Punctul culminant al activitatii sale il constituie atentatele de la 11 septembrie 2001. Acestea si multe altele l-au plasat bin Laden pe lista celor mai cautate zece persoane de pe planeta, pe capul sau FBI-ul punand o recompensa de 25 de milioane de dolari. An ciuda eforturilor depuse de autoritatile americane, Osama bin Laden este inca liber.