Unicul zeu, Zeul-Vin

Mai tarziu, devenind oenolog, am preparat vin decenii de-a randul, traind an de an bucuria ca pot si eu oferi oamenilor aceasta miraculoasa licoare. Despre aparitia vinului in viata omului s-au spus si s-au scris multe. Biblia leaga nasterea acestei bauturi de persoana lui Noe. Realitatea este ca acum 8.000-10.000 de ani, cand se derulau primele etape ale inchegarii societatii umane, oamenii aduceau din paduri vite salbatice, le alegeau pe cele cu fructe mai mari si mai gustoase si le sadeau pe langa casa. Aici, pe calea selectiei naturale, dar si a primelor ingrijiri pe care le-au primit, au aparut mai intai variante superioare, cu fructe mai bune, care s-au transformat, in timp, in soiuri de vita roditoare. Acesta a fost momentul cand din vita salbatica de padure s-a desprins vita cultivata, semnandu-se astfel actul de nastere al vinului.

„Domesticita“ de catre popoarele Asiei – sumerienii, babilonienii, asirienii, egiptenii, evreii, fenicienii, indienii si chinezii –, vita-de-vie a poposit ulterior in Europa, cultivarea si prelucrarea roadelor ei devenind, in scurt timp, ocupatii de baza ale tuturor popoarelor continentului. La daci, viticultura a luat o asemenea amploare, incat vinul a ajuns „bautura nationala“ – de unde si porunca lui Burebista de distrugere a viilor. Grecii, care cultivau vita-de-vie atat in zona peninsulara, cat si in cea insulara, au dezvoltat comertul cu vin, initiat de fenicieni. Romanii, prin descoperirile epocale pe care le-au facut (paharele de sticla si butoaiele de lemn), au transformat indeletnicirea prepararii vinului in arta, influentand extinderea rapida a vitei-de-vie pe Batranul Continent. Europa a devenit astfel „centrul de comanda“ al viticulturii mondiale.

• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială
• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

Faptul ca, de la Hipocrat, Columella, Pliniu si Horatiu pana in zilele noastre, scriitori si medici, oameni de stiinta si ganditori au adus elogii vitei-de-vie si vinului demonstreaza cu prisosinta importanta acestei plante in evolutia omenirii.

Gandindu-ma mereu la asemenea lucruri, ma intreb: ce ar fi insemnat omenirea fara vin? Nu cred ca as gasi cuvintele potrivite pentru a raspunde, dar pot incerca doua comparatii: viata ar fi semanat cu un Revelion fara o cupa de sampanie sau cu o receptie diplomatica la care s-ar consuma doar apa.

Intorcandu-ma la Panciu, la podgoria in care m-am nascut, as putea spune ca vinul spumant pe care l-am preparat aici si care a ajuns sa insoteasca mari ceremonii ale zilelor noastre este sufletul trudirilor mele si, de ce nu, intrupeaza vocatia podgoriei. Sunt sigur ca acest vin va dainui peste veacuri, iar eu sunt multumit ca am pus o pietricica la temelia soclului pe care troneaza de mii de ani un singur zeu – Zeul Vin.