Prima pagină Cultura

Adevarul despre falsuri

Sheelah Gullion/TCS 08.24.2007 | ● Vizualizări: 115
Adevarul despre falsuri     Adevarul despre falsuri + zoom
Galerie foto (1)

Bangkok, Singapore sau Kuala Lumpur paradisuri turistice si, deopotriva, fiefuri ale pirateriei moderne. Louis Vuitton, Cartier, Rolex, Calvin Klein lista marilor marci falsificate in Extremul Orient este completa. Ceea ce se cunoaste despre industria falsurilor abia de reprezinta varful aisbergului. Un varf cu o cifra de afaceri care se scrie, in dolari, cu noua zerouri si este responsabil de aproximativ 7% din volumul comertului global.

Motivele pentru care oamenii cumpara marfa de contrabanda sunt trei: fie nu stiu ca au de-a face cu falsuri, fie nu le pasa, fie n-au bani sa-si permita originalele. Crima organizata a sesizat potentialul urias al industriei falsurilor si si-a adjudecat-o. Profitand, pe de o parte, de apetitul pentru produse ce poarta marci de prestigiu, iar pe de alta parte de dramatica lipsa de ocupare a fortei de munca in Extremul Orient, contrabandistilor nu le-a fost deloc greu sa intocmeasca planul de afaceri al acestui business.

Originalul si copiile sale S-a ajuns chiar la o ierarhizare calitativa a pietei: daca, sa spunem, o geanta originala ce poarta marca unei case celebre costa in jur de 500 de dolari, falsificatorii ofera doua versiuni: de 50 de dolari pentru pretentiosi si de 5 dolari pentru toata lumea. Designul celor trei genti (cea originala si cele doua falsuri) este identic – difera doar calitatea materialelor folosite si a finisajelor. De unde, insa, inclinatia irepresibila spre produse stantate cu logo-ul unor marci celebre? Din frustrare, spun psihologii.

Reclamele actuale sunt sufocate de imagini ale frumusetii, tineretii si popularitatii, ale opulentei. Dar nu toti oamenii sunt tineri, frumosi si bogati. Iar daca tot nu esti, macar sa porti si tu ce poarta cei frumosi si bogati. Iti poti permite? Cu siguranta, nu. Solutia? Falsurile. Porti la mana un ceas pe care ai dat 10 dolari, pe care scrie Vacheron Constantin, arata ca un Vacheron Constantin si te face sa te simti bine. Paradoxal, sumele imense investite de marile companii in campaniile de marketing servesc, in primul rand, interesele falsificatorilor. Bani pentru buzunarul crimei organizate Cumpararea bunurilor contrafacute nu este considerata, de catre cei mai multi dintre consumatori, o infractiune si nici nu este.

Cu toate acestea, mai toata lumea stie ca, atunci cand cumpara un produs contrafacut, baga bani in buzunarul crimei organizate. Legislatia este si ea cu un pas in urma fenomenului: industria falsurilor este, la aceasta ora, o afacere de risc minim si cu profit maxim. Camera Internationala de Comert a infiintat un Birou de Inves­tigare a Falsurilor si a atras in ultima vreme atentia asupra unei realitati care reprezinta un factor de risc mult mai mare decat piratarea unor industrii: se pare ca au aparut legaturi intre magnatii falsurilor si organizatiile teroriste internationale. In schimbul unor servicii constand in logistica, forta de munca etc., piratii industriali varsa sume consi­derabile in conturile acestor organizatii.

Contrabanda escrocheaza firmele care fabrica produse de marca, diminueaza sumele colectate de guverne ca taxe si impozite si limiteaza sau reduce numarul persoanelor angajate in industriile originale. Totodata, aceeasi contrabanda da de lucru la milioane de oameni, in tarile sarace ale Extremului Orient (numai in China, numarul persoanelor angajate in industria falsurilor este estimat la cinci milioane). Vinovata pentru pierderea locurilor de munca in industria din Vest este contrabanda, dar tot ea este cea care asigura populatiei estice un mod de viata – pentru ea, singurul. Revenind la China si presupunand ca maine toti cei care isi castiga existenta exclusiv din productia de falsuri ar fi concediati, tara s-ar confrunta cu o problema sociala insolvabila.

Ce-i de facut? La fel ca in cazul razboiului impotriva drogurilor, si in industria falsurilor esentiala este stoparea cererii pentru aceste produse. Desigur, marcile si etichetele nu creeaza aceeasi dependenta ca heroina ori cocaina, dar implica un anume stil de viata. Intrebarea in lupta cu contrabanda este: il poti convinge pe consumator sa cumpere fie produsul original, fie nimic? Raspunsul este: nu poti!

Si atunci, ce-i de facut? Se pare ca aceasta problema nu are solutie. Atata timp cat oamenii vor simti nevoia sa-si etaleze semnele exterioare ale statutului social, industriile care produc obiecte de lux vor prolifera. Succesul este insa molipsitor: daca nu-l ai, de ce n-ai pretinde contrariul, de ochii lumii? Industria falsurilor este gata sa raspunda acestei nevoi, de mistificare a propriilor neputinte.

Foto: Eric Pasquier/TCS
Traducere si adaptare: Miruna Vasilescu

Tag-uri: Adevar | falsuri

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI