Oamenii de știință au identificat un tip nou de cutremur care nu ar fi trebuit să existe

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O echipă de cercetători a descoperit o clasă ascunsă de cutremure de mare adâncime sub statul Utah, răsturnând ipoteze vechi de decenii cu privire la locurile în care se pot produce seismele.

Oamenii de știință au confirmat că un cutremur misterios detectat inițial în 1979 s-a produs la o adâncime de aproape 90 de kilometri sub nivelul mării, mult mai adânc decât se credea că este posibil sub un continent.

Prin reanalizarea datelor seismice acumulate de-a lungul deceniilor, cercetătorii au identificat o clasă rară de „cutremure de manta continentală” (CME). Acestea au loc în mantaua superioară a Pământului, o zonă în care se aștepta ca rocile să curgă lent din cauza căldurii și presiunii extreme, mai degrabă decât să se spargă brusc.

Seismul inițial a lovit în dimineața zilei de 24 februarie 1979 sub orașul Randolph, în apropierea granițelor statului Utah cu Idaho și Wyoming. Deși a avut o magnitudine de 3,8, nimeni nu l-a simțit la suprafață tocmai din cauza adâncimii extreme.

La acea vreme, cercetătorul George Zandt de la Universitatea din Utah a calculat că originea sa se afla în mantaua superioară. Descoperirea a atras puțină atenție atunci, fiind dificil de convins comunitatea științifică de realitatea unui seism într-o zonă considerată imposibilă.

O enigmă a fizicii fundamentale

Interesul a fost revigorat recent când o echipă condusă de profesorul de geologie Keith Koper a reexaminat datele de formă a undelor de la seismul din 1979, alături de alte opt cutremure suspecte din nordul statului Utah și sud-vestul Wyoming-ului.

Analiza a confirmat că toate cele nouă evenimente au avut originea mult sub scoarța terestră.

Ipoteza a fost consolidată definitiv când un nou cutremur profund, de magnitudine 4,1, s-a produs pe 10 septembrie 2025 în apropiere de Maeser, în Bazinul Uinta din Utah, la o adâncime de aproximativ 68 de kilometri sub suprafață. Sursa acestuia s-a aflat cu peste 20 de kilometri sub discontinuitatea Mohorovičić (Moho), granița dintre scoarță și manta.

În mod normal, la adâncimi unde temperaturile depășesc deseori 700 de grade Celsius, rocile par mai maleabile pe scări mari de timp. Cu toate acestea, apar rupturi bruște. Din punct de vedere al fizicii fundamentale, modul în care se produc aceste seisme rămâne un mister.

Motorul din spatele acestor cutremure atipice

În plus, spre deosebire de cutremurele crustale, oamenii de știință nu pot măsura faliile de la suprafață pentru a estima mărimea lor maximă și riscul seismic asociat.

Cercetătorii au identificat câteva caracteristici unice ale acestor cutremure de mare adâncime. Mai exact, ele se produc complet izolat, fără replicile sau preșocurile specifice seismelor de suprafață. În plus, sunt concentrate exclusiv de-a lungul marginii vestice a Cratonului Wyoming.

Cratonul Wyoming este un bloc antic și stabil al litosferei care se extinde adânc în manta. Situat între vestul activ tectonic al SUA și interiorul stabil al plăcii Nord-Americane, cratonul s-a erodat în timp, litosfera devenind tot mai subțire spre Idaho și Utah, scrie Sciencedaily.

Oamenii de știință sunt de părere că, pe parcursul milioanelor de ani, mantaua în mișcare se lovește de această rădăcină dură și este deviată în jurul ei. Această interacțiune crește rata de deformare și creează tensiuni suplimentare, devenind motorul din spatele acestor cutremure atipice.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Singura înregistrare audio de la cutremurul din 4 martie 1977

Cutremurele care au loc pe Lună ar putea schimba viitoarele misiuni NASA

O falie ascunsă sub Canada ar putea declanșa un cutremur masiv după 12.000 de ani de liniște

Un astrolog care „a prezis” greșit un cutremur pe TikTok, arestat la domiciliu