Locul din România, unic în lume, care fascinează străinii. Care este legătura cu strămoşii daci -FOTO&VIDEO

06 08. 2016, 10:00

Cimitirul este faimos pentru crucile colorate, decorate cu motive tradiţionale, picturi cu evenimentele din viaţa persoanei şi un poem original prin care este explicat modul în care individul a murit.

Galerie foto

vezi galeria
5 foto

Stan Ioan Patras, un tâmplar, poet şi pictor, născut în 1908, a început să construiască aceste cruci în 1935. După moartea acestuia din 1977, munca sa a fost dusă mai departe de unul dintre ucenicii săi, Dumitru Pop (cunoscut cu apelativul Tincu)

Timp de 50 de ani, Ion Patras a creat sute de cruci şi pietre funerare. Pe pietrele funerare sunt scrise poeme umoristice, în locul unei descrieri simple.

Patras sculpta crucile din stejar şi le picta în albastru, decorându-le cu roşu, galben sau negru. Crucile sunt pictate pentru a rezista pentru mai mult timp. 

Pe cruce se află o pictură care descrie modul în care persoana a murit, dar scena este prezentată într-un mod colorat şi vesel. Dedesubtul imaginii se află un poem. Patras crea aceste poeme după ce membrii familiei decedatului îi povesteau artistului viaţa persoanei care urma să fie înmormântată. Din 1960, artistul a creat peste 800 de cruci din stejar.

Triburile dacice considerau moartea un moment de bucurie deoarece credeau că decedatul se duce într-o lume mai bună. 

Cel mai neobişnuit detaliu despre acest cimitir  este că se abate de la credinţele şi cultura răspândită în Europa, unde moartea este considerată un moment solemn. Istoricii consideră că cimitirul reprezintă un mod prin care cultura dacică este dusă mai departe.

Triburile dacice credeau în Zamolxes, aceştia considerau că moartea este o poartă către fericirea eternă şi către zeul lor suprem.

Întemeietorul cimitirului Stan Ioan Patras, şi-a creat propriul epitaf  înainte de moartea sa din 1977.

Iată cum sună acesta:

Io am fost Stan Ion Pătraş,
Să mă ascultaţi oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orişicine mi-a cerut.
Vai săracă lumea mea
Că greu am trăit în ea
De la paisprezece ani
Trebuia să câştig bani
La lucru greu de pădure
Cu ţapin şi cu săcure.
Tata -n război a plecat
Înapoi n-o înturnat.
Trei copii noi am rămas
În lume cu greu năcaz.
Vrut aş fi să mai trăiesc
Şi planul să mi-l plinesc.
Din şaizeci şi nouă ţări
M-au vizitat până ieri.
Din conducători de stat
Foarte mulţi m-au vizitat
Şi de acum când or veni
Pe mine nu m-or găsi.
Şi le doresc la toţi bine
Care au fost pe la mine
Că viaţa o lăsai
La 69 de ai.
Crucea mea când s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au învăţat
Mi-au făcut lucru pe plac:
Turda Toader, Stan Vasile
Dumnezeu Sfântu să-i ţi

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
Cimitirul Vesel de la Săpânţa va fi promovat într-un documentar la TV5 Monde
 
„Tunelul de lumină” dintre viaţă şi moarte şi-a găsit explicaţia ştiinţifică
 
Funeralii 2.0: nici ingropare, nici incinerare
 
Stephen Hawking: „Raiul este o poveste inventată pentru oamenii care se tem de moarte”