Dumnezeul ascuns in inima muntelui

Corbii de Piatra

Ca mai toate bisericile rupestre, povestea celei de la Corbii de Piatra se afunda adanc in istorie, apoi se incalceste in legenda. In zona au fost gasite vestigii care atesta prezenta omului pe aceste meleaguri inca de acum 10.000 de ani. Se spune ca, in urma cu mai bine de 2.000 de ani, actuala biserica sapata in stanca ar fi servit drept adapost regelui Dromichete, cel care l-a infrant pe trufasul macedonean Lisimah si l-a luat in robie impreuna cu oastea lui intreaga, punandu-l sa inalte o cetate cum nu se mai vazuse – Geri­dava.

• POVESTEA tristă a Transfăgărăşanului, „drumul dintre nori”, unul dintre cele mai frumoase din România
• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice

Dupa savarsirea constructiei, Dromichete l-ar fi slobozit pe Lisimah, nu insa inainte de a se casatori cu fata acestuia (la fel proceda si Alexandru cel Mare, care se casatorea cu fiicele invinsilor sai). In fine, legendele povestesc si ca, in vremuri imemoriale, aici s-ar fi desfasurat pagane ritualuri sacrificiale. Pietrele uriase din curtea bisericii poarta, intr-adevar, urme de jgheaburi si scobituri prin care s-ar fi putut prelinge sangele celor sacrificati.

Tot aici s-ar fi nascut si Iancu Corvin de Hunedoara, pe al carui blazon figureaza un corb, tot aici s-ar fi aflat si adapostul haiducului Zdrelea, una dintre capeteniile de incredere ale lui Tudor Vladimirescu. Salas al unor corbi uriasi, care si-au sapat cu ciocul si cu ghearele adapost in stanca, paradis terestru al intailor oameni, Corbii de Piatra sunt un alt fel de a fi al muntelui, ceva ce nu poti intalni nicaieri in alta parte. Cum nicaieri aiurea n-ai sa poti vedea in curtea unei case o cascada.
Daca din pamant suntem facuti si ne intoarcem intr-insul, nu-i de mirare ca primele lacasuri de cult crestine de pe teritoriul actualei Romanii sunt subpamantene. Mai putin cunoscute, mai putin vizitate, ele stiu si spun, cui se osteneste sa asculte, povestea unei credinte care dainuie de mai bine de 2.000 de ani si care a rupt timpul in doua: inainte si dupa Hristos. Am pornit in cautarea bisericilor si a chiliilor subpamantene manat de nevoia de a descoperi samanta din care a rodit falnicul copac al crestinatatii romanesti.

Osteneala mi-a fost pe deplin rasplatita: am avut sansa de a strabate peisaje de o frumusete halucinanta si am izbutit sa patrund, in mai multe randuri si in mai multe locuri, in inima muntelui, acolo unde au fost cele dintai case ale lui Dumnezeu. Maretia acestor locuri de inchinaciune sta in simplitatea si austeritatea lor. Am intrat, ca tot omul, in catedrale, in biserici monumentale, in lacasuri de cult cu o arhitectura impresionanta.

De data aceasta mi-am plecat capul pentru a ma strecura, prin despicaturi inguste scobite in piatra, in biserici minuscule, avand uneori un munte intreg asezat deasupra. Daca ar fi sa pot, in cele din urma as poposi mai des pentru a ma reculege ori pentru a cugeta la cele ce am facut si la cele ce mai am inca de facut. Si, cu deosebire, la cele ce n-ar trebui sa mai fac. Dincolo de toate acestea, ar fi de spus ca locurile pe care le-am vizitat merita mai mult: mai multa dragoste, mai mult interes, mai multa mediatizare, mai multi turisti, mai multe fonduri. Ele sunt radacinile noastre, inca vii. Mergeti sa le cunoasteti si n-are sa va para rau. Descoperiti in Romania!

Multumiri speciale pentru sprijinul acordat la realizarea acestui fotoreportaj: Domnului prof. dr. Ioan Opris, Secretar de Stat in cadrul Ministerului Culturii si Cultelor, conducerii Muzeului de Istorie Nationala, Arheologie, Arta si Traditii – Constanta si Domnului arheolog Gabriel Talmatchi, cercetator stiintific in cadrul aceluiasi muzeu

Foto: Adrian Stoicoviciu

FACTS

Basarabi

Ansamblul rupestru de la Basarabi (in apropiere de Murfatlar) este unic in Romania, a fost descoperit la anul 1957 iar originile sale nu sunt inca certe (pot fi paleocrestine sau crestine). Complexul este compus din sase bisericute si capele, chilii pentru vietuitori si galerii funerare, toate sapate intr-un imens masiv de calcar. In mod cert, la Basarabi a functionat, in vremurile vechi, o asezare manastireasca.

Complexul monastic a avut o existenta continua pana in secolele X-XI. Aici au fost descoperite, incizate in piatra, reperezentari antropomorfe, zoomorfe, precum si inscriptii cu caractere runice, chirilice, grecesti. Fascineaza zecile de inscriptii runice care nu au fost inca descifrate. Sapat intr-o roca friabila, ansamblul rupestru de la Basarabi are nevoie de protectie – in acest sens se incearca ridicarea unei „case“ in care sa „locuiasca“ muntele de creta laolalta cu inestimabilele sale comori austere.