Pe urmele eroilor uitati

Mausoleul de la Valea Mare-Mateias, din judetul Arges, a carui constructie a fost terminata la anul 1935, este dedicat ostasilor romani din Grupul de armate Namaiesti, care au opus o puternica rezistenta trupelor inamice in zona Muscel. Aici sunt daltuite in piatra numele a peste 2.100 de ostasi romani cazuti in luptele din Muscel. Mausoleul de la Mateias a fost proiectat de arhitectii Dumitru-Ionescu Berechet si State Balosin.

Mausoleul de la Focsani, proiectat de arhitectul Stefan Balosin in stil bizantin, a fost construit intre anii 1924-1926 si adaposteste osemintele ostasilor romani cazuti in razboiul intregirii neamului, aduse aici din cimitirele din Focsani si imprejurimi.

• POVESTEA tristă a Transfăgărăşanului, „drumul dintre nori”, unul dintre cele mai frumoase din România
• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice

Mausoleul de la Soveja a fost ridicat intre anii 1922-1927. Lucrarile s-au desfasurat dupa planurile unui arhitect italian si au fost supervizate pe teren de arhitectul roman George Cristinel. Mausoleul adaposteste osemintele militarilor romani, rusi, germani, austrieci si unguri cazuti in luptele din preajma localitatii.
Mausoleul de la Marasti a fost construit intre anii 1928-1938, dupa planurile arhitectului Pandele Serbanescu, si este decorat cu sculpturi si basoreliefuri realizate de artistul Aurel Bordenache.

In actul comemorativ, redactat la 10 iunie 1928, sta scris: Spre odihna vesnica a ramasitelor sfinte neamului romanesc a treizecisicinci de mii de viteji cazuti pentru tara in batalia de la Marasti si imprejurimi si pentru ca sa fie pururea vie in sufletele urmasilor amintirea maretei jertfe.

Mausoleul de la Marasesti, cel mai cunoscut si mai impozant dintre toate, a fost realizat dupa planurile arhitectilor George Cristinel si Constantin Pomponiu si decorat de sculptorii Ion Jalea si Cornel Medrea, iar monumentala fresca interioara a fost pictata de Eduard Saulescu.

Care a fost pretul Marii Uniri? 1.000.000 de romani morti, raniti si disparuti, dintre care 340.000 morti. Asa cum se gasesc ele acum, toate aceste mausolee au nevoie de lucrari de intretinere si restaurare (nu-mi face nici o placere s-o spun, dar peste sarcofagul generalului Averescu- din camera subterana a Mausoleului de la Marasti- ploua ca afara, iar in preajma topaie broastele). Pretul lucrarilor? Pretul respectului pe care-l datoram celor care s-au dus in pamant pentru pamantul Romaniei Mari.
Mai toata lumea a vazut, din goana trenului sau a masinii, Mausoleul de la Marasesti. Mult mai putini l-au vizitat. Si mai putini stiu ca exista mausolee dedicate eroilor din primul Razboi Mondial si la Soveja, Marasti, Focsani (in judetul Vrancea) si Mateias (judetul Arges). O mica parte dintre cei putini le-au si vazut. La jumatatea lunii martie, cu toata opozitia ultimei rabufniri a iernii, am apucat-o pe calea mausoleelor, la bordul unei impecabile Skoda Octavia Combi 4×4.

Sa facem o socoteala: inainte de razboi, la 1914, Regatul Romaniei avea o suprafata de 139.000 de kilometri patrati si cca 7 milioane de locuitori. Dupa Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920), Romania avea suprafata de peste 295.000 de kilometri patrati si 15,5 milioane de locuitori. Pentru rigoare, e bine de stiut ca, astazi, suprafata Romaniei este de cca 238.000 de kilometri patrati. Diferenta pana la cei 295.000 se afla in alta parte.

Mai aveam, dupa primul Razboi Mondial, si doua insule: a Serpilor, in Marea Neagra, si Ada Kaleh, pe Dunare. Insula Serpilor ne-a fost luata dupa al doilea Razboi Mondial de Imperiul Sovietelor, iar Ada Kaleh are o poveste ceva mai ciudata: dupa primul razboi, dupa ce granitele noii Europe fusesera stabilite prin Conferinta de Pace de la Paris, insula Ada Kaleh nu a fost revendicata de nimeni.

Trecuse de la turci la austro-ungari in repetate randuri, iar acum fusese uitata de toata lumea. Atunci, locuitorii insulei, ramasi ai nimanui, au cerut sa fie aceptati drept cetateni ai Romaniei, iar rugamintea le-a fost ascultata. De bine ce-am dobandit, fara nici un efort si fara lupte, Ada Kaleh-ul, am scufundat deliberat insula in 1970, pentru a aprinde becuri cu electricitatea produsa de hidrocentrala de la Portile de Fier.

In fine… Sa ne intoarcem la razboiul de reintregire. Dupa doi ani de neutralitate, sub Regele Carol I, Romania a intrat in razboi, sub regele Ferdinand, la 17 august 1916, prin Tratatul de Alianta cu Antanta (Franta, Rusia, Marea Britanie, Italia). In schimbul angajamentului de intrare in razboi impotriva Austro-Ungariei, Romaniei ii fusese promisa recunoasterea dreptului de a uni teritoriile locuite de romanii din Austro-Ungaria, fixandu-se si traseul viitoarelor frontiere.

Dupa ce Romania a declarat razboi Austro-Ungariei, a primit, la randul sau, declaratii de razboi din partea Germaniei, Turciei, Bulgariei. Campania din 1916 a armatei romane a fost un esec. Din Regatul Romaniei nu mai ramasese aproape nimic: frontul fusese cu greu stabilizat la granita de sud a Moldovei, restul tarii fiind nevoit sa suporte regimul de ocupatie. Dar si de ceea ce mai ramasese din Romania putea sa se aleaga praful daca n-ar fi fost luptele de pe frontul Marasti-Marasesti-Oituz, a caror poveste o spun mausoleele despre care aminteam mai devreme.