Home » D:News » Cât costă o şedere de 60 de zile în spaţiu? 25 de milioane de dolari, graţie unui nou concept

Cât costă o şedere de 60 de zile în spaţiu? 25 de milioane de dolari, graţie unui nou concept

Cât costă o şedere de 60 de zile în spaţiu? 25 de milioane de dolari, graţie unui nou concept
Publicat: 17.01.2013
NASA a lansat un parteneriat cu o companie comercială dedicată explorării spaţiale pentru a înlocui „cutiile de metal” ce servesc în acest moment drept reşedinţă pentru astronauţii aflaţi în spaţiu. Locul acestora va fi luat de habitate gonflabile, ce pot fi lansate în spaţiu mult mai ieftin.

Oficialii agenţiei spaţiale americane au anunţat ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, lansarea unui proiect de test în valoare de 17,8 milioane de dolari. În cadrul acestuia, compania Bigelow Aerospace va trimite către Staţia Spaţială Internaţională o „cameră gonflabilă” ce poate fi comprimată pentru transport într-un tub de 2,1 metri. Dacă modulul se va dovedi a fi rezistent de-a lungul a doi ani de operaţiuni pe staţia spaţială, acesta va reprezenta un prim pas spre habitatele viitorului, ce vor fi folosite pentru misiunile pe Lună şi pe Marte, a explicat Glen Miller, un inginer al NASA.

Lori Garver, administrator adjunct în cadrul NASA, a anunţat că agenţia spaţială americană a ales să lucreze cu Bigelow Aerospace deoarece aceasta era singura companie care se dedică tehnologiei gonflabile.

Fondatorul acestei companii, Robert Bigelow, a devenit bogat în urma unei cariere în industria hotelieră. Acesta a lansat o companie spaţială în 1999, dorind să cucerească spaţiile imobiliare din afara planetei Pământ. Bigelow speră să vândă habitatele gonflabile către companiile ştiinţifice şi oamenilor bogaţi care au nevoie de un hotel spaţial.

NASA urmează să instaleze modulul de test pe Staţia Spaţială Internaţională înainte de 2015. De asemenea, compania Bigelow intenţionează să vândă începând cu anul viitor „case spaţiale” care pot fi folosite fără a apela la sprijinul ISS.

Noua tehnologie oferă de trei ori mai mult spaţiu decât modelele din aluminiu, fiind totodată mai uşoare şi mai puţin costisitoare, a explicat Miller. Modulul nu este foarte spaţios, fiind descris de Miller drept „un dulap mai mare cu pereţii acoperiţi”.

Garver a explicat că lansarea unui tub gonflabil în spaţiu va fi mult mai ieftină decât lansarea unui modul întreg. „Să recunoaştem: cel mai costisitor aspect al transportării obiectelor în spaţiu este lansarea. De aceea, această reuşită este foarte importantă pentru NASA”, a spus oficialul american.

Parteneriatul cu Bigelow reprezintă un nou pas din cadrul procesului de externalizare adoptat de NASA. Agenţia spaţială americană nu mai dispune de bugetul colosal de altădată. De aceea, NASA se bazează acum pe navetele spaţiale ruse pentru a transporta astronauţii americani spre SSI, bazându-se pe companiile private pentru a dezvolta noi rachete spaţiale.

Odată ce modulul gonflabil cunoscut sub numele de BEAM (Bigelow Expandable Activity Module) va ajunge în spaţiu, astronauţii vor testa capacitatea acestuia de a rezista la căldură, radiaţii şi la ciocnirea cu diferite deşeuri spaţiale. Garver a spus că unii oamenii de ştiinţă mai curajoşi ar putea încerca să doarmă în modulul gonflabil. BEAM va deveni prima proprietate imobiliară privată lansată în spaţiu, a anunţat oficialul american.

Bigelow intenţionează să folosească parteneriatul cu NASA pentru a obţine noi clienţi pentru habitate din Kevlar mult mai spaţioase decât modulul de test. „Cel mai probabil vom începe să discutăm cu potenţialii clienţi începând cu acest an. Trebuie să le arătăm că putem duce la bun sfârşit ceea ce promitem”, spune Bigelow.

Compania americană a lansat primul prototip al modulului în 2006. După semnarea primelor contracte, Bigelow va apela la companiile Boeing şi la Space Exploration Technologies pentru a transporta în spaţiu modulele vândute.

O şedere în spaţiu pentru 60 de zile va costa 25 de milioane de dolari, preţ ce nu include costul de 27,5 de milioane de dolari pentru transportul dus-întors.

Bigelow crede că principalii clienţi ai companiei vor veni din ţările aflate în curs de dezvoltare, precum Brazilia, Singapore sau Emiratele Arabe Unite, care „au probleme în a-şi transporta astronauţii pe orbită” şi cărora le-ar prinde bine o staţie spaţială privată.

„Oferim ţărilor mici, care credeau că zborurile umane în spaţiu sunt dincolo de capacitatea lor bugetară, o metodă prin care se pot bucura de programe spaţiale accesibile până acum doar ţărilor bogate”, anunţă compania Bigelow pe site-ul său.

Cea mai mare provocare din punct de vedere tehnologic va consta în transportarea modulului prin temperaturile foarte scăzute înregistrate în spaţiu fără ca acesta să sufere vreo crăpătură sau vreo ruptură.

De aceea, după ce va sosi la Staţia Spaţială Internaţională în 2015, oamenii de ştiinţă plănuiesc să o lase câteva zile umflată, pentru a se asigura că nu a suferit nicio crăpătură. Dacă modulul nu va respecta promisiunile făcute de Bigelow, NASA va recupera o porţiune din suma deja mică plătită către compania privată.

Miller crede că proiectul va încuraja companiile private să investească în explorarea spaţială. Inginerul NASA crede că acest proiect reprezintă un pas important în atingerea „obiectivului de aur” al explorării spaţiale: misiunile care trimit astronauţii în afara orbitei pentru mai mult de un an.

„Singurul mod prin care acest lucru poate fi obţinut este prin «umflarea» acestor module – şi iată, avem spaţiu pentru 3 oameni care să plece în misiune spre Marte. Astfel obţinem de trei ori volumul unui modul metalic şi putem să-l transportăm cu aceeaşi navă”, a concluzionat Miller.

Surse: Associated Press, NASA, Bigelow

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase