Descoperire extraordinară: olinguito, prima specie de mamifer carnivor identificată în ultimii 35 de ani! (GALERIE FOTO)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Eforturile ştiinţifice de identificare a mamiferului au durat mai bine de 10 ani, iar oamenii de ştiinţă afirmă că o astfel de descoperire este extrem de rară în secolul al XXI-lea. Meritul îi aparţine unei echipe de cercetători de la Smithsonian Institution.

Totul a început atunci când zoologul Kristofer Helgen a descoperit câteva oase şi piei de animale în depozitul unui muzeu din Chicago.

„Am rămas blocat”, relatează Helgen. „Pieile erau de o culoare roşie aprinsă, iar când am privit craniile nu am recunoscut anatomia. Erau diferite de orice animal pe care îl văzusem în viaţa mea, şi imediat m-am gândit că ar putea fi o specie neştiută de ştiinţă”, spune zoologul.

Dr. Helgen este custodele mamiferelor de la National Museum of Natural History din Washington DC, instituţie ce găzduieşte cea mai mare colecţie de mamifere din lume.

Peste 600.000 de specimene sunt stocate în tăviţe, pentru a câştiga spaţiu. Oasele lor sunt curăţate de carne cu ajutorul unor gândaci crescuţi special în acest scop, fiind ulterior stocate în cutii alături de pielea animalelor.

Multe au fost colectate acum mai bine de un secol, fiind de multe ori etichetate greşit. De curând, progresul ştiinţific şi dezvoltarea tehnologică a permis oamenilor de ştiinţă să extragă ADN chiar şi din cele mai vechi rămăşiţe.

Olinguito, un animal ce măsoară 35 de centimetri în lungime şi cântăreşte 900 de grame, este cea mai recentă completare a familiei de animale ce include ratonii. Comparând mostrele ADN cu cele ale altor 5 specii cunoscute, dr. Helgen a putut să confirme că este, într-adevăr, vorba despre o nouă descoperire.

„Îmi este greu să explic lumii cât de entuziasmat sunt”, spune Helgen.

„Olinguito este un carnivor – acel grup de mamifere ce include pisicile, câinii, urşii şi rudele lor. Mulţi dintre noi credeam că această listă este completă, dar iată că acesta este un carnivor nou – primul carnivor descoperit pe continentul american în mai bine de trei decenii”, a mai comentat specialistul.

(Foto: Mark Gurney)

Dr. Helgen a folosit aceste colecţii de mamifere pentru a identifica numeroase alte specii, inclusiv cel mai mare liliac din lume. Cu toate acestea, Helgen spune că olinguito reprezintă cea mai importantă descoperire pe care a făcut-o până acum. Numele ştiinţific al acestui animal este Bassaricyon neblina. Ultimul carnivor descoperit în Americi a fost nevăstuica de Columbia.

Identificarea acestui carnivor nu a fost ultimul pas al cercetării, căci oamenii de ştiinţă mai aveau o curiozitate: oare olinguito mai trăieşte în sălbăticie?

„Am folosit indiciile oferite de specimene pentru a ne da seama de unde ar putea proveni şi pentru a prezice în ce tip de pădure am putea să-l găsim pe olinguito – şi l-am găsit!”, exclamă Helgen.

Acum, cercetătorii ştiu că olinguito trăieşte în câteva zone protejate ce se întind din zona centrală a Columbiei până în partea de vest a Ecuadorului. Deşi este un animal carnivor, el mănâncă în cea mai mare parte fructe. Olinguito iese la iveală noaptea şi trăieşte de unul singur, producând câte un urmaş o dată.

Zonele în care trăieşte olinguito    (Imagine: BBC News)

Mai mult, oamenii de ştiinţă cred că un olinguito a fost arătat publicului în mai multe grădini zoologice din SUA între 1967 şi 1976. Reprezentanţii grădinilor zoologice l-au confundant cu un olinga, o rudă apropiată, şi nu înţelegeau de ce nu se înmulţeşte. Animalul a fost trimis la mai multe grădini zoologice, murind înainte să i se descopere adevărata identitate.

„Vasta majoritate a descoperirilor noilor specii sunt făcute în colecţiile muzeelor”, explică Chris Norris, de la Yale Peabody Museum of Natural History şi totodată preşedintele Society for the Preservation of Natural History Collections.

„De multe ori, oamenii care munceau acum 70 de ani sau mai mult aveau idei complet diferite în ceea ce priveşte cum să clasifici o specie nouă. Poate că nu recunoşteau un element care astăzi nouă ne pare distinct, sau nu aveau acces la tehnologii precum cele de astăzi, ce ne permit să extragem şi să secvenţiem ADN-ul”, mai spune Norris.

Cu toate acestea, nu există o bază de date centralizată care să detalieze conţinutul colecţiilor muzeelor, astfel că oamenii de ştiinţă nu cunosc ce se găseşte în fiecare colecţie. Multe organizaţii depun eforturi de a publica pe Internet catalogul colecţiilor lor, ceea ce va accelera procesul de cercetare şi îl va face mai accesibil.

O altă provocare este menţinerea specimenelor în condiţii bune. Multe datează de acum câteva sute de ani, fiind predispuse la infestaţii cu molii şi insecte.

Cea mai veche colecţie ce a supravieţuit până în zilele noastre a fost alcătuită în secolul al XVII-lea de John Tradescant. Cel mai cunoscut specimen din colecţie este un dodo care este astăzi expus la Oxford University Museum of Natural History. „Dar nu în întregime, ci doar capul şi piciorul stâng, pentru că toate celelalte părţi au fost mâncate”, explică dr. Norris.

„Este un exemplu util pentru cei ce lucrează astăzi în colecţiile muzeelor. Ai şansa de a desfăşura eforturi ştiinţifice entuziasmante, dar trebuie să ai grijă de colecţii, altfel ele nu vor mai fi acolo în viitor pentru cercetătorii ce vor dori să le folosească”, a explicat specialistul.

Oamenii de ştiinţă au catalogat doar mică parte din formele de viaţă ce trăiesc pe planeta noastră. Cercetătorii descoperă în mod regulat specii noi de insecte, viermi, bacterii şi virusuri, însă descoperirea unei specii noi de mamifere este un eveniment rar.

(Foto: Mark Gurney)

„Acest lucru ne reaminteşte că lumea noastră nu este încă explorată, iar epoca descoperirilor este departe de a fi încheiată. Olinguito ne face să ne întrebăm «oare ce altceva mai există încă nedescoperit?”, a concluzionat dr. Helgen.

Surse: BBC News, SI