Super Pământul în cauză poartă numele de GJ 1214 b şi este localizată la 40 de ani lumină de noi, în constelaţia Ophiuchus. El a fost observat pentru prima dată în 2009, iar analizele indică faptul că planeta orbitează în jurul unei stele de tip pitică roşie, fiind de 70 de ori mai aproape de steaua ei decât este Pământul se Soare.
Atmosfera bogată în apă a super-Pământului a fost descoperită de astronomi cu ajutorul Telescopului Subaru şi a două camere speciale ale acestuia (Suprime-Cam şi the Faint Object Camera and Spectrograph)
Pentru a determina compoziţia atmosferei, oamenii de ştiinţă au observat tranzitele planetare care le-au permis să examineze orice schimbare a luminozităţii în momentul în care planeta trece prin faţa stelei sale. Procesul poartă numele de Împrăştierea Rayleigh (împrăştierea elastică a luminii) şi poate fi utilizat pentru a stabili compoziţia atmosferică a unei planete. Culoarea albastră a cerului senin se datorează împrăştierii Rayleigh a luminii solare în atmosfera Pământului.
Acum, astronomii au folosit un filtru albastru (care are o lungime de undă mai scurtă şi care îi permite împrăştierii Rayleigh să creeze o schimbare mai mare decât în lungimea de undă roşie) pentru a analiza compoziţia planetei.
O atmosferă cu o concentraţie mare de hidrogen determină o creştere a împrăştierii Rayleigh în lungimea de undă a luminii albastre, comparativ cu o atmosferă bogată în apă.
Cum atmosfera lui GJ 1214 b nu a produs o creştere a împrăştierii Rayleigh în lumina albastră, oamenii de ştiinţă au concluzionat că super-Pământul ar avea o atmosferă bogată în apă.
Deşi anunţul oamenilor de ştiinţă este îmbucurător, se pare că ar fi foarte puţin probabil ca acest super-Pământ să susţină viaţa, având în vedere că el se află foarte aproape de propria sa stea şi că la suprafaţa lui trebuie să fie o temperatură de aproximativ 200 de grade Celsius.