Cum sună limba pe care o vorbeau strămoşii noştri acum 6.500 de ani? Un cercetător ne oferă răspunsul (AUDIO)

Publicat: 06.10.2013

Acum 6.500 de ani era greu de găsit un studio de înregistrare, însă mulţumită eforturilor depuse de cărturari de-a lungul secolelor, astăzi avem oportunitatea de a afla cum suna limba vorbită de strămoşii noştri.

Un lingvist de la Universitatea Kentucky a înregistrat o scurtă poveste în Proto-Indo-Europeană (PIE), o limbă vorbită de-a lungul Europei şi Asiei în perioada 4.500 î.e.n.-2.500 î.e.n. Limba proto-indo-europeană (PIE) este strămoşul ipotetic al tuturor limbilor indo-europene, din care fac parte majoritatea limbilor europene (inclusiv româna, engleza şi poloneza).

Profesorul Andrew Byrd a folosit latina, greaca şi sanscrita pentru a deduce cum suna Proto-Indo-Europeana.

„Este o aproximare foarte educată”, spune Byrd. „Limba persană şi engleza erau aceeaşi limbă acum 6.500 de ani. Acest lucru ne dă o senzaţie de unitate”, spune Byrd.

Cercetătorul a înregistrat pentru revista Archeology o poveste scrisă în 1868 şi tradusă în PIE. În fabula „Oaia şi caii”, aceste animale discută soarta lor de servitori ai oamenilor.

Iată cum suna limba strămoşilor noştri:

Fabula în limba română:

O oaie care nu avea lână a văzut cai, unul din ei trăgând un car greu, altul cărând o greutate mare, iar altul mergând repede cu un om în spate. Oaia le-a spus cailor „Inima mă doare când văd un om conducând caii”. Caii au spus: „Ascultă, oaie, pe noi ne doare inima când vedem un om, stăpânul, făcându-şi din lâna oilor un veştmânt călduros pentru el. Iar oaia nu mai are lână”. Auzind asta, oaia a fugit pe câmpii.

Iată cum suna fabula în limba PIE în viziunea lui Andrew Byrd:

h₂áu̯ei̯ h₁i̯osméi̯ h₂u̯l̥h₁náh₂ né h₁ést, só h₁éḱu̯oms derḱt. só g^wr̥h_xúm u̯óǵ^hom u̯eǵ^hed; só méǵh₂m̥ b^hórom; só d^hǵ^hémonm̥ h₂ṓḱu b^hered. h₂óu̯is h₁ék^woi̯b^hi̯os u̯eu̯ked: “d^hǵ^hémonm̥ spéḱi̯oh₂ h₁éḱu̯oms-k^we h₂áǵeti, ḱḗr moi̯ ag^hnutor”. h₁éḱu̯ōs tu u̯eu̯kond: “ḱlud^hí, h₂ou̯ei̯! tód spéḱi̯omes, n̥sméi̯ ag^hnutór ḱḗr: d^hǵ^hémō, pótis, sē h₂áu̯i̯es h₂u̯l̥h₁náh₂ g^whérmom u̯éstrom u̯ept, h₂áu̯ib^hi̯os tu h₂u̯l̥h₁náh₂ né h₁esti. tód ḱeḱluu̯ṓs h₂óu̯is h₂aǵróm b^huged.