Primele animale care folosesc „megafoane” pentru a se face auzite

Micii lilieci Thyroptera tricolor se cuibăresc în frunze răsucite pe care le aleg cu atenţie, un fel de tuburi formate de frunzele noi ale plantelor Heliconia sau Calathea. 

Însă, în timp ce studiau aceste animale, biologii Gloriana Chaverri şi Erin Gillam au observat că indivizii din interiorul frunzelor erau, de multe ori, incapabili să recunoască strigătele realizate de prietenii lor de afară. Motivul este acela că, amplificarea creşte pe măsură ce undele de sunet sunt comprimate în spaţiul îngust.

• De ce unii oameni reacționează mai bine la medicamentele pentru obezitate?
• Antioxidantul recomandat de experți care nu ar trebui să lipsească din farfurie

De asemenea, pe măsură ce spaţiul se lărgeşte, fenomenul se inversează. În acelaşi timp, şi fidelitatea poate fi comprimată, lucru care duce la emiterea unui sunet vag. Aşadar, ambele tipuri de strigăte, atât cele venite din interior, cât şi cele din exterior, au fost distorsionate semnificativ de modulaţia frunzei, lucru care îi împiedică pe lilieci să îl identifice pe emitent. 

„Deşi strigătele s-ar putea să fi fost mai puternice, ele trebuie să fi fost atât de distorsionate încât nu s-a mai putut distinge identitatea celor care le realiza. Prin urmare, oamenii de ştiinţă cred că aceşti lilieci sunt, probabili, incapabili să facă diferenţa între strigăte create de membrii grupului şi alţi lilieci. Totuşi, liliecii Thyroptera tricolor îşi crează propriile strigăte de răspuns care sunt unice. Anterior, oamenii de ştiinţă au observat că liliecii aflaţi în zbor nu au nicio problemă în identificarea membrilor grupului. Acest lucru s-ar putea datora faptului că ei produc strigăte de răspuns care sunt mai complexe din punct de vedere acustic, astfel încât, chiar dacă au o calitate afectată de frunze, ele transmit suficienţă informaţie cât să îşi divulge identitatea”, a explicat Christine Dell’Amore de la National Geographic News.

Sursa: io9