Prima pagină D:News

De ce locuiesc oameni în Hiroshima şi Nagasaki, dar nu şi în Cernobâl?

Redactia Descopera.ro | 10.25.2013 | ● Vizualizări: 11350
O clasă abandonată din Cernobâl     (Foto: Shutterstock.com) + zoom
Galerie foto (1)

În zilele de 6 şi 9 august 1945, bombele nucleare Little Boy şi Fat Man au lovit oraşele japoneze Hiroshima şi Nagasaki. În 26 aprilie 1986, reactorul numărul patru al centralei nucelare de la Cernobâl, din Ucraina, a explodat. Deşi, astăzi mai bine de 1,6 milioane de oameni trăiesc în Hiroshima şi Nagasaki, zona de alienaţie de la Cernobâl, un teritoriu de 30 de kilometri pătraţi care înconjoară centrala, rămâne nepopulată. De ce?

Fat Man şi Little Boy

Little Boy a fost o bombă cu încărcătură de uraniu de 63,5 kg, cu o lungime de 3 metri, un diametru de 60 de centimetri şi care cântărea aproximativ 4,5 tone. Când ea a explodat, la aproximativ 600 de metri deasupra oraşului Hiroshima, aproximativ 900 de grame de uraniu au trecut prin procesul de fisiune nucleară eliberând aproape 16 kilotone de forţă explozivă. Pentru că Hiroshima se afla în zona de câmpie, Little Boy a cauzat pagube imense. Estimările diferă destul de mult, dar se crede că aproximativ 70.000 de oameni au fost ucişi şi la fel de mulţi au fost răniţi în acea zi. De atunci, aproximativ 1.900 de oameni, sau cam 0,5% din populaţia post-bombardament a murit de cancer ca urmare a radiaţiilor eliberate de Little Boy.

Fat Man a fost lansat la trei zile distanţă de Little Boy. Aproximativ 900 de grame din cele 6,3 kilograme plutoniu au fusionat şi au dezvoltat o forţă explozivă de 21 de kilotone la o altitudine de 500 de metri deasupra oraşului Nagasaki. Datorită faptului că bomba a explodat într-o vale, mare parte din oraş a fost protejat de suflu. Chiar şi aşa, se estimează că între 45.000 şi 70.000 de persoane au murit pe loc şi că alţi 75.000 de indivizi au fost răniţi. 



Cernobâl

Din nefericire, dezastrul de la Cernobâl putea fi prevenit, însă o serie factori şi decizii proaste au contribuit serios la producerea acestei catastrofe. În primul rând, designul reactoarelor de la Cernobâl era greşit. Mai întâi, laureatul la premiul Nobel,  Hans Bethe, a declarat că reactorul avea încă de la început o instabilitate. Când a fost montat, această instabilitate a creat un cerc vicios în care lichidul de răcire scădea, în timp ce reacţiile şi implicit căldura creşteau. Astfel, pe măsură ce lichidul de răcire scădea, reacţiile erau din ce în ce mai greu de controlat. Apoi, în loc să aibă o structură de izolare de calitate superioară, reactorul de la Cernobâl avea doar o structură din beton. 

În 26 august 1986, inginerii au vrut să realizeze un test pentru a vedea cât vor mai continua să opereze turbinele electrice alimentate de reactor, din momentul în care acesta va înceta să produsă energie. Pentru realizarea acestui experiment, inginerii au fost nevoiţi să dezactiveze mare parte din sistemul de siguranţă al reactorului. Astfel, doar 6 dintre cele 205 de bare de control au mai rămas în combustibil.

Pe măsură ce experimentul era derulat, din ce în ce mai puţină apă de răcire intra în reactor, iar apa care era deja în el se transforma în aburi. Cum nivelul apei scădea, reacţiile creşteau atingând un nivel periculos. 

Pentru a contracara acest fenomen, operatorii au încercat să reintroducă barele de control rămase. Din nefericire, însă, şi barele aveau erori de design, având vârfuri de grafit (grafitul încurajează reacţiile nucleare). Când cele aproape 200 de vârfuri de grafit au fost introduse în combustibil, reactivitatea a crescut rezultând într-o explozie. Se estimează că între 7 şi 10 tone de combustibil a fost eliberat şi că cel puţin 28 de oameni au murit pe loc, ca urmare a exploziei. 

Mai mult, estimările indică faptul că mai bine de 233.099 de kilometri pătraţi de teren a fost contaminat serios. În plus, radiaţiile au fost răspândite de vând şi au afectat mare parte din emisfera nordică. 

Deşi, informaţiile referitoare la numărul total de victime se găsesc foarte greu, se cunoaşte faptul că din 100 de indivizi expuşi la un nivel mere radiaţii, imediat după accident, 47 au decedat. De asemenea, s-a observat că după eveniment, numărul cazurilor de cancer tiroidian a explodat în Ucraina, Belarus şi Rusia. 

Acum, majoritatea experţilor sunt de părere că zona de 30 de kilometri din jurul centralei este teribil de contaminată cu izotopi radioactivi precum cesiu-137, stronţiu-90 şi iod-131m, motiv pentru care ea nu poate fi locuibilă. 

Spre deosebire de Nagasaki şi Hiroshima, la Cernobâl, reactorul a avut mult mai mult combustibil nuclear, care la rândul rău a avut o utilizare mult mai eficientă a reacţiilor. În plus, întreaga explozie s-a produs la nivelul pământului.  

Aşadar, dacă Little Boy a avut 63 de kg de uraniu şi Fat Man a conţinut 6,3 kg de plutoniu, reactorul numărul patru a avut cam 180 de tone de combustibil nuclear.

Sursa: io9

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI