Adulții cu TSA sau sindrom Down suferă mai mult de anxietate și depresie. Aceștia se confruntă cu rate mult mai ridicate de anxietate și depresie decât populația generală.
Descoperirile au fost publicate în JAMA Network Open.
Adulții cu TSA sau sindrom Down suferă mai mult de anxietate și depresie. Cercetarea, bazată pe datele a 44.000 de adulți, oferă primele estimări privind prevalența simptomelor de sănătate mintală, tratamentul primit și barierele de acces la servicii medicale pentru această categorie.
„Descoperirile noastre conturează o imagine îngrijorătoare a sănătății mintale și a îngrijirii medicale pentru persoanele cu aceste dizabilități în Statele Unite. Din punct de vedere istoric, societatea nu a tratat nevoile acestei populații cu seriozitatea cuvenită, așa că rezultatele nu sunt surprinzătoare. Însă amploarea problemei este șocantă”, a declarat autorul principal, dr. Dimitri Christakis, profesor de pediatrie la University of Washington School of Medicine (SUA).
Studiul a utilizat date din perioada 2021-2023 ale National Health Interview Survey, realizat anual de U.S. National Center for Health Statistics. Au fost identificați 796 de adulți cu probabilitate mare de dizabilități intelectuale și de dezvoltare, reprezentând aproximativ 2,9 milioane de americani. Datele lor au fost comparate cu cele ale altor 43.682 de adulți din populația generală.
Rezultatele sunt alarmante. Persoanele din grupul analizat au fost de nouă ori mai predispuse să raporteze un diagnostic de anxietate (56,8% față de 10,6%) și depresie (56,9% față de 9,9%). Frecvența zilnică a simptomelor a fost, de asemenea, mult mai mare: 48,9% au raportat anxietate zilnică (în comparație cu 7,7% în populația generală), iar 24,2% depresie zilnică (față de 1,3%), notează EurekAlert.
Cu toate acestea, doar 40% au beneficiat de consiliere sau psihoterapie în ultimul an. În același interval, 40% au utilizat medicație pentru anxietate, iar 37% pentru depresie. Autorii consideră că aceste date indică o dependență excesivă de tratamentul medicamentos, în detrimentul terapiei.
În plus, adulții cu dizabilități au fost de cinci ori mai predispuși să amâne terapia din cauza costurilor (17,4% față de 3,4%) sau să renunțe complet la îngrijire din motive financiare (18,6% față de 3,2%).
„Este un aspect notabil, având în vedere că multe persoane cu dizabilități intelectuale și de dezvoltare sunt acoperite de Medicaid”, a spus Christakis.
„Faptul că ai asigurare nu înseamnă automat că ai acces la servicii. Datele noastre sugerează că, chiar și cu acoperire, persoanele cu dizabilități intelectuale se confruntă cu costuri semnificative din buzunar și cu dificultăți în a găsi furnizori care să le accepte asigurarea și să aibă expertiza necesară pentru tratarea simptomelor”, a adăugat el.
Per ansamblu, studiul evidențiază lacune majore în capacitatea sistemului medical de a deservi eficient această populație, a cărei speranță de viață este deja, în medie, cu 10-20 de ani mai mică decât a restului populației.
Autorii solicită creșterea rambursărilor Medicaid pentru specialiștii în sănătate mintală, includerea statutului de dizabilitate în monitorizarea de rutină a sănătății publice și extinderea programelor de formare în îngrijirea psihologică adaptată dizabilităților.
„Majoritatea dintre noi suntem conștienți de criza de sănătate mintală care afectează adolescenții din SUA. Există însă una care afectează și persoanele cu dizabilități intelectuale și de dezvoltare”, a concluzionat Christakis.
Scleroza laterală amiotrofică, boala care oprește corpul dar lasă mintea prizonieră
Camillo Golgi, savantul care a dezvăluit structura ascunsă a creierului
Presiunea școlară crește riscul de depresie în rândul adolescenților
Cercetătorii au descoperit temperatura ideală care reduce stresul în timpul somnului