Căprioarele creează semnale ultraviolete în păduri, au descoperit cercetătorii

Căprioarele creează semnale care strălucesc în ultraviolete (UV). Căprioarele au capacitatea de a vedea lumina ultravioletă, iar un studiu recent arată că pot lăsa și „urme” strălucitoare, vizibile exact în aceste lungimi de undă.

Căprioarele creează semnale care strălucesc în ultraviolet. Descoperirea schimbă perspectiva asupra modului în care aceste animale comunică între ele și asupra felului în care își percep mediul.

• Poluarea aerului afectează simțurile furnicilor, iar efectele sunt îngrijorătoare
• Descoperire tristă pe o insulă din Brazilia: Țestoasele marine își fac cuiburi în „roci de plastic”

Masculii de cerb cu coadă albă (Odocoileus virginianus) sunt cunoscuți pentru faptul că, în sezonul de împerechere din toamnă, își marchează intens teritoriul. Ei își freacă coarnele de copaci și de sol, îndepărtând catifeaua (stratul moale, bogat în sânge, care acoperă coarnele în perioada de creștere) și lăsând în urmă secreții glandulare, urină și excremente.

Aceste semne urme pe trunchiuri și arbuști și zgârieturi marcate cu miros pe sol funcționează ca niște indicatoare pentru alte animale: avertismente pentru rivali și semnale pentru potențiale partenere.

Însă mirosul nu este singurul limbaj folosit de cerbi.

Căprioarele creează în păduri semnale care strălucesc în ultraviolet. Cum este posibil?

Cercetători de la University of Georgia (SUA) au descoperit că aceste marcaje „strălucesc” în ultraviolet, iar studiile anterioare au demonstrat că ochii cerbilor pot percepe astfel de lungimi de undă.

„Fotoluminescența rezultată ar fi vizibilă pentru cerbi, pe baza capacităților vizuale descrise anterior la această specie”, notează echipa în lucrarea publicată.

Este pentru prima dată când oamenii de știință documentează dovezi că un mamifer folosește efectiv fotoluminescența din mediul său, deși fenomenul indus de UV la mamifere este studiat de peste un secol.

Daniel DeRose-Broeckert, asistent de cercetare la University of Georgia, și colegii săi au realizat studiul într-o pădure experimentală de 337 de hectare, Whitehall, unde cerbii se deplasează liber.

În toamna anului 2024, echipa a identificat 109 urme pe copaci și 37 de zgârieturi pe sol, în cadrul a două sesiuni de monitorizare de aproximativ o lună fiecare. Ulterior, cercetătorii au revenit noaptea la fiecare locație, folosind lanterne UV cu vârfuri la 365 nm și 395 nm, relatează ScienceAlert.

Aceste lungimi de undă sunt frecvente la amurg și în zori, perioade în care cerbii sunt mai activi. Cum cercetările anterioare au arătat că ei pot percepe reflexiile sau emisiile din acest spectru, orice obiect suficient de luminos sub aceste surse ar fi vizibil pentru ochii lor.

Pentru măsurători, oamenii de știință au folosit un instrument care evaluează iradianța (cantitatea de lumină reflectată sau emisă la fiecare lungime de undă).

„Urmele de frecare și urina din zgârieturi, expuse la 395 și 365 nm, au prezentat valori medii de iradianță mai mari (adică erau mai strălucitoare) decât mediul înconjurător și au manifestat fotoluminescență”, arată autorii.

La ce folosesc aceste semnale?

Nu este clar cât anume din această strălucire provine din vegetație și cât din fluidele lăsate de cerbi. Urina, de exemplu, conține porfirine și aminoacizi care devin excitați sub radiații UV mai lungi. De asemenea, fenolii și terpenele eliberate din glandele frontale ale masculilor pot avea proprietăți similare.

Atunci când cerbii deteriorează plantele, ei expun lignină și terpene vegetale, compuși cunoscuți pentru capacitatea lor de a produce fotoluminescență.

„Indiferent dacă fotoluminescența este rezultatul secrețiilor glandulare sau al proprietăților lemnului, rămâne faptul că urmele contrastează vizual cu mediul înconjurător într-un mod adaptat în mod unic vederii cerbilor”, notează echipa.

Lumina emisă de aceste „indicatoare” naturale se încadrează exact în spectrul detectat de conurile din ochii cerbilor, sensibile la lungimi de undă scurte și medii. Potrivit cercetătorilor, acest lucru confirmă că vederea lor este adaptată condițiilor de lumină scăzută de la răsărit și apus.

Mai mult, sugerează că cerbii comunică printr-un sistem de „panouri luminoase” răspândite prin pădure, invizibile pentru noi.

Cât despre mesajul transmis, acesta rămâne deocamdată un mister.

„Deși nu am testat direct modificări comportamentale la cerbi ca urmare a prezenței fotoluminescenței, iradianța urmelor a crescut odată cu nivelurile hormonale, iar comportamentul este cunoscut ca variind pe măsură ce sezonul de reproducere avansează”, scriu autorii.

Studiul a fost publicat în revista Ecology and Evolution.

Vă recomandăm să citiți și:

Care este singura primată veninoasă din lume? Puțini oameni știu răspunsul corect!

„Omogenocenul” sau cum oamenii fac ca fauna sălbatică să fie periculos de uniformă

Rechinilor albi le crește un nou tip de dinți pe măsură ce îmbătrânesc

Cum și-au pierdut șerpii membrele?