Prima pagină D:News

De ce “ne ies ochii din cap de spaimă”? Un cercetător dă o nouă explicaţie expresiilor feţei

Redactia Descopera.ro | 03.23.2014 | ● Vizualizări: 215
Când ne e frică, ochii se măresc pentru a extinde câmpul vizual şi a descoperi sursa ameninţării - e o reacţie adaptativă, la origine, spune un neurolog.      Foto: Hepta + zoom
Galerie foto (1)

Ochii holbaţi de groază sau strânşi de dezgust sunt manifestări care au rădăcini evolutive foarte profunde, spune un cercetător. Aceste expresii ale feţei îşi au originea în modul în care ochii noştri se adaptează pentru a colecta maximum de informaţii vizuale despre un potenţial pericol.

Când ne temem de ceva, ochii se măresc, sporindu-ne astfel sensibilitatea şi mărind câmpul vizual, pentru a localiza sursa pericolului.

Când suntem dezgustaţi de ceva, strângem ochii, ceea ce reduce cantitatea de lumină ce intră în ochi şi permite concentrarea privirii spre ceea ce ne provoacă dezgustul.

La aceste concluzii au ajuns Adam Anderson, profesor la Universitatea Cornell, SUA.şi colaboratorii săi.



Studiul lor sugerează că expresiile faciale umane îşi au originea în reacţiile adaptative la stimuli din mediu, contrazicând astfel teoria că ele ar fi fost, încă de la început, semnale destinate comunicării sociale.

Aceste mişcări ale muşchilor feţei nu sunt asociate doar cu aceste două emoţii - dezgustul şi teama (deşi acestea ar putea fi două elemente de bază, primitive, ale modului feţei de a oglindi emoţiile), ci joacă un rol şi în afişarea altor expresii şi în modul în care acestea diferă una de alta, ca în cazul expresiilor de surpriză, furie, chiar bucurie.

Anderson şi colaboratorii săi şi-au prezentat ideile într-un articol (Optical Origins of Opposing Facial Expression Actions), publicat în Psychological Science.

Cercetătorii studiază acum modul în care aceste mişcări opuse ale ochilor au contribuit la dezvoltarea expresiilor feţei pentru a ajuta la comunicarea non-verbală dintre oameni, în cadrul diferitelor culturi.

Sursa: Science Daily

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI