265 de milioane de copii sunt forţaţi să lucreze. Astăzi este Ziua Mondială Împotriva Exploatării Copiilor prin Muncă

Fenomenul exploatării copilului prin muncă este foarte puţin reflectat în datele oficiale înregistrate de diferite instituţii, neexistând o monitorizare unitară a fenomenului. Astfel, date despre exploatarea copilului prin muncă există la Inspecţia Muncii, dar şi la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), fără a şti dacă situaţiile raportate de cele două instituţii se suprapun sau dacă vorbim de cazuri diferite.

Dincolo de cifrele comunicate de la nivel local către cele două instituţii centrale, mai sunt cazurile semnalate la Telefonul Copilului, dar, chiar şi aşa, fenomenul este foarte puţin identificat şi sesizat autorităţilor.

• Europa „îngheață” cererile de azil făcute de sirieni după căderea regimului Assad
• Costumul roșu purtat de Pamela Anderson în Baywatch, expus la Muzeul de Design din Londra

Studiul „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural – 2012”, făcut de Fundaţia World Vision România, arată că timpul mediu petrecut de copiii din rural la muncă este de două ore, dar 13 la sută dintre minorii chestionaţi au afirmat că muncesc timp de patru ore sau mai mult pe zi.

„Munca copilului este o realitate nu doar pentru România. La nivel global, se estimează că 265 de milioane de copii lucrau în 2012 şi, oarecum surprinzător, criza economică a dus la reducerea numărului de copii care lucrează. Oricum, procentul de copii care muncesc râmane îngrijorător (16,7), dar în scădere semnificativă faţă de 2008 (19,3). Pentru România nu există, din păcate, statistici care să arate o evoluţie a numărului de copii care muncesc. Marea majoritate a statisticilor arată însă că în mediul rural sunt mai mulţi copii care muncesc decât în mediul urban, mai ales la câmp, în gospodărie şi pentru creşterea animalelor. Statisticile pot fi coroborate şi cu numărul mai mare de copii din mediul rural care abandonează şcoala. Lipsa de participare şcolară este un factor favorizant pentru implicarea copiilor în muncă”, a declarat Dana Buzducea, advocacy director la World Vision România.

România are o legislaţie complexă care să protejeze copiii de exploatare economică şi de munci grele (ratificări ale convenţiilor internaţionale – programul ILO-IPEC, legislaţie naţională cu privire la drepturile copilului şi legislaţie specifică, inclusiv prevederi în Codul Muncii), precum şi un Comitet Naţional Director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă, dar şi Echipe Intersectoriale Locale, coordonate de direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, care au ca atribuţii protejarea copiilor de exploatare economică.

„Cu toate acestea, fenomenul rămâne foarte puţin recunoscut şi subraportat”, consideră Dana Buzducea.

Potrivit ANPDCA, Comitetul Naţional Director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copilului prin muncă (CND) are rol de coordonare şi monitorizare a programelor pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă şi nu intervine în mod direct în cazurile copiilor exploataţi prin muncă, principalele sale responsabilităţi fiind: stabilirea priorităţilor ce fac obiectul politicilor şi programelor care vizează această problematică, inclusiv zonele, sectoarele unde trebuie dezvoltate programe de acţiune şi asigurarea colaborării interministeriale. Ultima şedinţă a CND a avut loc în luna decembrie 2013.

Conform datelor centralizate la nivelul ANPDCA, în baza informaţiilor transmise de direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din judeţe şi din sectoarele municipiului Bucureşti, în anul 2013 au fost înregistrate 260 de cazuri de exploatare prin muncă a copilului, mai puţin cu 230 de cazuri faţă de anul 2007, respectiv cu 217 faţă de anul 2008.

„Am senzaţia că nu se regăsesc toate cazurile. La nivel central, se adună cazuri înregistrate de DGASPC şi care ajung acolo în urma vizitelor făcute pe teren de echipele intersectoriale. Diferă modalitatea de referire şi nu am garanţia că în comunităţile mici, în care Serviciul Public de Asistenţă Socială nu funcţionează cum trebuie sau nu există, cineva poate sesiza sau identifica astfel de cazuri. Nu sunt convinsă că toate familiile au înţelgere privind identificarea cazurilor”, a declarat preşedintele ANPDCA, Gabriela Coman.

Ea a precizat că, dacă un copil sub 16 lucrează la un angajator, lucrurile sunt şi mai complicate, însă a atras atenţia că minorii pot fi exploataţi şi în urma unei înţelgeri între părinţi şi alte persoane fizice, părintele putând primi bani de la o altă familie mai înstărită.

„Acest fenomen ar trebui mai atent monitorizat, mai ales în vacanţa de vară. (…) Poate ar trebui să facem o colaborare cu Inspecţia Muncii pentru controale la sezonieri. Una e ca un minor să muncească în mină, şi alta ca ajutor de ospătar. Legea delimitează când un copil are voie să fie angajat. E mult mai greu tot ce înseamnă exploatarea în cadrul familiei, pentru că sunt gospodării în care părinţii îşi iubesc copiii, dar îi pun la munci mai grele pentru că aşa s-a împământenit din generaţie în generaţie. (…) Aici trebuie delimitat: dacă îl iei să înveţe nişte deprinderi sau ce înseamnă să muncească cu toţii, e benefic, dar dacă îl pui să facă munci mult mai grele pentru vârsta lui, dacă renunţă la şcoală şi nu mai are vacanţă, atunci sigur că vorbim de exploatare. Mulţi părinţi nu sunt conştienţi că asta fac când îi folosesc în gospodărie”, a explicat Gabriela Coman.

Potrivit Codului Muncii, persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani şi poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.

„Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă”, prevede Codul Muncii.

În urma controalelor efectuate în anul 2013, Inspecţia Muncii a sancţionat 61 angajatori pentru folosirea forţei de muncă fără forme legale de angajare, pentru tineri cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani.

În total, 166 de tineri care nu împliniseră 18 ani au fost depistaţi că lucrează fără forme legale de angajare. Totalul amenzilor date pentru folosirea ilegală la muncă a tinerilor cu vârste de la 15 până la 18 ani a fost de 640.000 de lei. De asemenea, au fost înregistrate 37 de infracţiuni pentru încadrarea în muncă fără respectarea condiţiilor legale de vârstă sau a regimului de muncă al minorilor.

Cele mai multe cazuri de acest fel au fost în Bihor, Bucureşti, Constanţa, Hunedoara şi Neamţ, iar minorii erau folosiţi ca forţă de muncă în special în agricultură, comerţ şi în serviciile de la spălătoriile auto.

Dincolo de dispoziţiile din Codul Muncii, Inspecţia Muncii aminteşte şi de prevederile articolului 127 din Legea 187/2012, potrivit cărora „încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestuia pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă”.

La Telefonul Copilului – 116111 – au fost semnalate, în anul 2013, 177 de cazuri de exploatare prin muncă.

Directorul executiv de la Asociaţia Telefonul Copilului, Cătălina Florea, a arătat că, deşi numărul de cazuri semnalate pare mic, fenomenul este în creştere faţă de anii anteriori crizei economice, în 2007 fiind înregistrate 13 cazuri, iar în 2008, 10 cazuri.

În opinia ei, principalele cauze care duc la exploatarea prin muncă a copilului sunt sărăcia, familiile monoparentale, părinţii plecaţi în străinătate care nu susţin financiar copiii rămaşi în România şi fetele care au părăsit domiciliul familiei şi au ales să locuiască împreună cu concubinii.

Cele mai multe cazuri semnalate la Telefonul Copilului au fost din judeţele Teleorman, Maramureş, Olt, Ilfov, Prahova şi Constanţa.

Potrivit specialiştilor, printre cauzele care conduc la lipsa de recunoaştere a muncii copilului ca formă de abuz, cea mai importantă pare să fie lipsa de educaţie a populaţiei pentru a raporta astfel de cazuri.

Aceştia susţin că membrii comunităţii au prea puţine informaţii pentru a recunoaşte şi a raporta situaţii de muncă a copilului şi chiar şi atunci când admit că ştiu că un copil lucrează mai mult decât ar fi social acceptat pentru vârsta sa, membrii comunităţilor ezită să sesizeze serviciile sociale, pentru că este înrădăcinat principiul conform căruia nu este corect să te amesteci în problemele familiei şi că fiecare îşi creşte copilul cum consideră.

O altă cauză pentru care acest tip de abuz nu este raportat este lipsa resursei umane pregătite din serviciile sociale locale, în special a asistentului social cu studii superioare, şi lipsa de alocare financiară corespunzătoare pentru o bună funcţionare a Serviciul Public de Asistenţă Socială (SPAS).

În lipsa acestui serviciu, autorităţile locale nu cunosc nici măcar cazurile de copii care muncesc sau care sunt exploataţi economic, pe care membrii comunităţii îi pot identifica uşor.

O altă cauză pentru implicarea copiilor în muncă şi exploatarea lor economică este situaţia familiei şi incapacitatea de intervenţie din partea serviciilor sociale.

„Aproape în toate cazurile, munca copiilor apare pe fondul unor probleme sociale mari cu care se confruntă familia. Mă refer aici în special la familiile care trăiesc în sărăcie extremă, cu un nivel de educaţie scăzut şi adesea afectate de alcoolism, violenţă domestică şi incapacitate de a ieşi din cercul sărăciei. Pentru aceste familii, singura formă de sprijin din partea statului sunt beneficiile sociale, deşi este un fapt recunoscut că acestea nu reuşesc decât să menţină starea de dependenţă şi în niciun caz nu reuşesc să scoată familia din sărăciei. Pe lângă sprijinul material de care au nevoie, aceste familii ar trebui să aibă acces la servicii sociale şi de educaţie pentru a reuşi să se integreze social şi să-şi dezvolte abilităţile parentale”, a mai spus Dana Buzducea.

Dincolo de amploarea fenomenului în mediul rural, specialiştii au considerat că este necesar să reglementeze şi prestarea de către copii de activităţi în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a elaborat şi pus în dezbatere publică un proiect de Hotărâre privind reglementarea prestării de către copii de activităţi în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, prin care se stabilec condiţiile care trebuie respectate în situaţia prestării de către minori a unei activităţi de acest tip şi procedura de informare prealabilă a serviciului public de asistenţă socială.

Proiectul de act normativ este în curs de avizare, însă aprobarea lui ar putea rezolva doar parţial problema exploatării copilului prin muncă. Capacitatea de a stabili unde se termină implicarea copilului în treburile casei şi unde începe exploatarea, conştientizarea populaţiei asupra faptului că trebuie să sesizeze aceste cazuri, monitorizarea unitară, precum şi centralizarea tuturor acestor situaţii, indiferent de instituţia sau organizaţia unde s-a făcut sesizarea rămân încă probleme de rezolvat pentru reducerea fenomenului.

Organizaţia Internaţională a Muncii a declarat, încă din anul 2002, ziua de 12 iunie drept Ziua Mondială Împotriva Exploatării Copiilor prin Muncă, pentru ca oamenii să conştientizeze gravitatea implicării copiilor în diferite activităţi, care sunt de fapt forme ale exploatării.

Sursa: Mediafax