Prima pagină D:News

Singura fermă piscicolă cu sturioni din zona montană, amenajată la poalele Munţilor Făgăraş

Diana Stancovici 08.16.2014 | ● Vizualizări: 4417

Singura fermă piscicolă cu sturioni din zona montană a fost amenajată în judeţul Sibiu, la poalele Munţilor Făgăraş,aproape 26 de tone de morun, nisetru, păstrugă şi alte specii adaptându-se bine climatului. Fiecare peşte va avea pedigree şi va fi vândut pentru reproducţie, pentru câteva mii de euro

Ferma a fost înfiinţată în 2002, la poalele Munţilor Făgăraş, de doi oameni de afaceri din judeţul Sibiu. Aceştia aveau o păstrăvărie şi au vrut, cu ajutorul specialiştilor de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi, să dezvolte şi o acvacultură de sturioni.

Au populat ferma cu tot felul de specii - morun, nisetru, păstrugă, polioden şi nisetru siberian - şi au investit enorm în ultimii 12 ani pentru ca peştii să ajungă la maturitate. Toată evoluţia fermei a fost urmărită de către specialiştii din Galaţi care au oferit consiliere, interesaţi de modul în care sturionii se pot adapta condiţiilor de munte.

"Am zis că interesant să vedem ce realizări pot face în ape din acestea care sunt de o prospeţime şi o curăţenie deosebită, comparativ cu apele din zona Călimani sau apele din zona de şes. Adică, practic, aici se poate obţine un peşte cu calitate superioară, dar nu ştiam cum reacţionează la temperatură. Vedem acum că o parte din specii au dat satisfacţie foarte bună, alte specii nu s-au adaptat foarte bine la aceste condiţii. E vorba de păstrugă, că păstruga e o specie mai termofilă. Ştiam de la început că se poate întâmpla lucrul acesta, dar acum am demonstrat asta”, a povestit, sâmbătă, după una dintre vizitele la fermă, Neculai Patriche, directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi.



În fermă sunt acum aproape 26 de tone de peşti, pe care proprietarii nu doresc să-i vândă în comerţ pentru consum, ci urmează să le întocmească pedigree pentru a fi vânduţi pentru reproducţie.

Neculai Patriche spune că acum urmază perioada cea mai grea pentru cercetători.

"De acum înainte urmează munca mai grea a cercetătorului de a marca şi verifica fiecare reproducător şi a-i face un pedigree, o carte specială, ca să se poată şti cât de performantă este generaţia lui. Sigur că, la câţi sunt, se vor reduce. O parte din ei vor fi cu performanţă ridicată, alţii cu performanţă medie şi cu performanţă mai mică. Să sperăm că aceştia nu vor ajunge în tigaie până la urmă”, spune directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi.

Întrebat la cât poate ajunge preţul unui astfel de exemplar în România, directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi spune că încă nu s-a dezvoltat o piaţă în acest domeniu, dar poate fi vorba despre câteva mii de euro.

"La preţ... nu există o piaţă specializată nici în România, nici în lume, dar s-ar putea vinde la câteva mii de euro un exemplar. De la o femelă poate să scoată un contingent de 40.000 de pui care se vând cu 2 euro, ceea ce înseamnă un 80.000 de euro, deci cu cât să-l vând? De acum încolo proprietarul fermei poate să vândă oricând material, dar merge pe negociere directă”, mai spune Neculai Patriche.

Acesta se declară mulţumit de experimentul fermei piscicole montane cu sturioni, spune însă că este un pic dezamăgit de costurile mari pe care le implică.

"Din punctul meu de vedere eu zic că e în regulă ce este aici. Sunt puţin nemulţumit că sunt costuri mari. Când vorbeşti despre sume, te poţi descuraja. Dar pot face un calcul. Avem 25 de tone de sturioni şi să zicem că dăm pe zi 1% din greutatea lor, care înseamnă 250 de kilograme înmulţit cu un euro kilogramul de furaj, ajungi la 250 de euro pe zi doar hrana. Nu mai punem apa, nu mai punem manopera, curentul, şi vom vedea că ajungem la nişte cheltuieli lunare destul de ridicate. Dar aici în fermă avem păstrăvăria, care este generatorul banilor care îi ţin pe sturioni”, explică Neculai Patriche.

Acesta precizează că, pentru a deschide o fermă piscicolă, este vorba despre o investiţie de minim 300.000 de euro pentru amenajerea fermei cu un sistem clasic pe o suprafaţă de un hectar. Sistem clasic înseamnă bazine cu instalaţie de alimentare/evacuare, sisteme de deznisipare, teren în jurul digurilor sau bazine de beton. La acest preţ se adaugă costul peştilor pentru popularea bazinelor.

Neculai Patriche spune însă că există facilităţi europene pentru înfiinţarea acvaculturilor de sturioni.

"Investiţia unei ferme care să producă un 4 - 5 tone de caviar pe an, continuu, în fiecare an când intră ferma la maturitate, poate să se ducă până în 5 milioane de euro. Depinde ce vrei să faci. În cel mult 12 ani îşi poate scoate investiţia, cele 5 milioane. Dar 60 la sută din cele 5 milioane sunt bani europeni. Restul îi pune investitorul, dar sunt facilităţi: 10 la sută dacă ai pământ, pe care îl pui în cofinanţare. Din punctul meu de vedere s-au dezvoltat o serie de proiecte de genul acesta şi eu urmăresc să văd că şi funcţionează. Într-un orizont de 4 – 5 ani cred că vor începe să producă”, explică Neculai Patriche.

Acesta afirmă că sturionii de acvacultură sunt la fel de buni ca cei din Dunăre, iar înmulţirea fermelor poate duce la salvarea sturionilor sălbatici din natură.

"Sturionii din Dunăre sunt sturioni sălbatici. Acolo consumă hrană sălbatică, iar cei de aici consumă furaje. Dar ca specie nu e nicio diferenţă. Dar una e carnea unui animal crescut în condiţii de tehnologie, şi una a celui crescut sălbatic. Carnea este la fel, are acelaşi gust. Păstrează structura speciei ca şi gust, în schimb nu are savoarea acelei cărni de la sturionul sălbatic. Dar în carnea sturionului sălbatic mai găsim şi metale grele, mai găsim şi organo-clorurate, şi organo-fosforice, adică aş prefera să mănânc un peşte din fermă decât un peşte sălbatic”, susţine Neculai Patriche.

Ferma piscicolă cu sturioni din Sibiu a atras şi atenţia specialiştilor Asociaţiei WWF, organism internaţional specializat în conservarea şi protejarea speciilor sălbătice, care derulează în România proiectul "Protejaţi sturionii, cel mai valoros dar al Dunării”.

"Am venit în vizită la această fermă din judeţul Sibiu pentru că dorim să atragem atenţia asupra faptului că există şi această posibilitate a sturionilor de acvacultură care poate salva sturionii sălbatici. Trebuie să luăm atitudine faţă de ceea ce se întâmplă. Te duci la restaurant şi ţi se dă un sturion «tocmai pescuit din Dunăre». Acceptând acel peşte devii, involuntar, complice la o infracţiune”, spune Cristina Munteanu, managerul de proiect din partea WWF.

Aceasta precizează că pescuitul sturionilor este interzis în România încă din 2006 şi va fi până la finalul anului 2015. Atunci se vor stabili noi măsuri pentru protejarea sturionilor sălbatici.

"Există un grup de intervenţie pentru sturioni în care sunt implicate persoane din foarte multe ţări, toate ţările riverane Dunării şi vor lua o decizie şi vor face recomandări în continuare. În momentul de faţă toate ţările care au stocuri de sturioni sunt în prohibiţie: Ucraina, România, Bulgaria, Georgia, Turcia şi Rusia. Cu privire la stocurile de sturioni din România nu există nişte cifre foarte clare pentru că nu s-au făcut nişte monitorizări aşa cum ar fi trebuit. Din ce avem fragmentat este cam de ordinul sutelor de exemplare cam din toate speciile. Exemplare mature. Circa două sute şi ceva de exemplare au fost prinse în Dunăre şi cam tot atâtea în Marea Neagră, în zona noastră de coastă. Cu siguranţă că ei sunt mai mulţi şi mai este o şansă să salvăm specia. Prohibiţia ar trebui să le dea suficient timp ca ei să se refacă natural”, mai spune Cristina Munteanu.

Prohibiţia ar trebui însă completată şi de altă măsuri, ca înfiinţarea de ferme piscicole, sturionii fiind o specie extrem de apreciată şi scumpă.

Un kilogram de sturion din România se vinde la preţuri cuprinse între 11 şi 15 euro, iar caviarul depăşeşte 500 de lei pentru 50 de grame, în timp ce caviarul de import depăşeşte 600 de lei pentru 30 de grame.

Sursa: Mediafax