Cât de gospodine sunt europencele şi cât de mult muncesc ele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Raportul State of the World’s Fathers (SOWF) – Situaţia taţilor la nivel mondial, realizat de MenCare, arată că, deşi în creştere, munca de îngrijire neremunerată din partea bărbaţilor nu ţine pasul cu participarea femeilor la forţa de muncă.

„Munca de îngrijire depusă de bărbaţi diferă de la o ţară la alta şi de la o familie la alta, dar niciunde bărbaţii şi băieţii nu contribuie în mod egal. Timpul petrecut de femei şi responsabilitatea pentru îngrijirea neremunerată rămân disproporţionate faţă de bărbaţi: femeile petrec de 2 – 10 ori mai mult, în medie, având grijă de un copil sau o persoană mai în vârstă decât bărbaţii”, se arată în raportul citat.

De asemenea, femeile petrec mai mult timp pentru munca plătită şi neremunerată la un loc, inclusiv în economiile dezvoltate: femeile din statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) petrec cu 22 de minute/zi mai mult pentru munca de îngrijire plătită şi neremunerată decât bărbaţii. Cele mai mari diferenţe se regăsesc în America Latină, unde femeile petrec între şase şi 23 de ore pe săptămână mai mult decât bărbaţii.

„Femeile, spre deosebire de bărbaţi, petrec de peste trei ori mai mult timp pentru munca de îngrijire neremunerată în Mexic, Noua Zeelandă şi Japonia; aproape de cinci ori mai mult în Coreea; de opt ori mai mult în Africa de Sud; şi aproape de 10 ori mai mult în India. Chiar şi în Europa, care, ca regiune, a obţinut cel mai mare grad de egalitate, femeile înregistrează în medie 26 de ore de muncă domestică şi de îngrijire pe săptămână, spre deosebire de nouă ore pe săptămână în cazul bărbaţilor”, se mai arată în documentul citat.

Specialiştii semnalează faptul că povara dublă purtată de multe femei le reduce abilitatea de a contribui la economia gospodărească, precum şi de a-şi dezvolta propriile competenţe şi talente în afara casei.

Astfel, un studiu realizat în America Latină şi Caraibe arată că peste jumătate dintre femeile între 20 şi 24 de ani au declarat că responsabilităţile neremunerate acasă reprezintă motivul principal pentru care nu pot să îşi caute un serviciu plătit.

Deşi se oferă acum concediu de maternitate în aproape toate ţările, doar 92 de ţări oferă concediu de creştere a copilului pentru taţi, iar Islanda pare a fi campioană mondială în ceea ce priveşte utilizarea concediului de paternitate, întrucât bărbaţii beneficiază aici, în medie, de 103 zile de concediu plătit.

Cu toate acestea, concediul de maternitate în Islanda rămâne încă de trei ori mai mare.

Raportul oferă dovezi conform cărora, deşi nevoile de sănătate sexuală şi reproductivă neîmplinite continuă să fie cea mai mare ameninţare în ceea ce priveşte sănătatea femeilor şi a fetelor în întreaga lume, bărbaţii nu au fost implicaţi adecvat în soluţie.

Contracepţia este încă văzută global ca fiind în principal responsabilitatea femeilor.

„75 la sută dintre utilizatorii de metode contraceptive la nivel mondial sunt femei, deşi acestea reprezintă jumătate din populaţie. O femeie moare la fiecare două minute în urma complicaţiilor asociate cu sarcina şi naşterea, iar la nivel global, 34 din 1.000 de bebeluşi vii la naştere mor înainte de a împlini un an, iar 46 din 1.000 mor înainte de vârsta de cinci ani”, se mai arată în raport.

Implicarea taţilor înainte, în timpul şi după naşterea unui copil s-a dovedit a avea efecte pozitive asupra sănătăţii mamei, utilizării de către femei a serviciilor de sănătate pentru mame şi nou-născuţi şi asupra sprijinului şi implicării pe termen lung ale taţilor în vieţile copiilor.

Un studiu de cercetare realizat recent în ţările cu venit mic şi mediu a arătat că implicarea bărbaţilor a fost semnificativ asociată cu îmbunătăţirea participării la naştere, utilizarea serviciilor postnatale şi un număr mai mic de decese în rândul femeilor la naştere. În ţările cu venit ridicat, prezenţa taţilor s-a dovedit utilă în încurajarea şi susţinerea mamelor să alăpteze, iar acest gest influenţează şi decizia de a-şi imuniza copiii şi de a apela la servicii medicale în cazul bolilor copilăriei.

Raportul reiterează faptul că majoritatea femeilor afectate de acte de violenţă sunt victime ale partenerului.

De asemenea, documentul analizează modul în care factorul de gen în creşterea copilului şi experienţele de violenţă în copilărie pot determina anumiţi bărbaţi să folosească violenţa împotriva femeilor şi a copiilor la maturitate, iar rezultatul arată că doar o minoritate a copiilor ajung la maturitate fără a experimenta sau fără a fi martori la un anumit tip de violenţă în familie, şcoală sau comunitate.

„Aproximativ 1 din 3 femei la nivel global este victimă a violenţei din partea partenerului de viaţă – un nivel pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii l-a denumit o «epidemie». Un studiu de cercetare din Norvegia a arătat că incidenţa violenţei împotriva femeilor şi a copiilor în gospodăriile dominate de taţi este de trei ori mai mare decât în gospodăriile mai echitabile. Violenţa bazată pe gen împotriva femeilor însărcinate variază de la doi la sută în Australia, Cambogia, Danemarca şi Filipine la 14 la sută în Uganda. Între 500 milioane şi 1,5 miliarde de copii se confruntă cu violenţa în fiecare an şi 60 la sută dintre copiii cu vârste între doi şi patru ani din întreaga lume (aproape 1 miliard de copii) sunt supuşi pedepselor fizice din partea celor în grija cărora se află în mod regulat. Cea mai comună formă de violenţă a părinţilor împotriva copiilor o reprezintă pedeapsa corporală, inclusiv pedeapsa fizică şi umilitoare, iar această practică este larg răspândită”, se arată în raport.

Iniţiatorii raportului spun că statele ar trebui să adopte şi să implementeze politici privind concediul de creştere a copilului atât pentru mame cât şi pentru taţi care să garanteze un concediu plătit echitabil şi netransferabil între părinţi. De asemenea, ar fi necesar ca statele să adopte şi să implementeze politici în sectorul public de sănătate care să promoveze şi să susţină implicarea, educarea şi conştientizarea bărbaţilor şi a băieţilor în ceea ce priveşte sănătatea sexuală şi reproductivă şi drepturile în acest sens, implicarea bărbaţilor în sănătatea mamei şi a copilului, înainte şi după naşterea copilului.

De asemenea, ei militează pentru adoptarea şi implementarea de politici care încurajează şi susţin în mod specific implicarea taţilor şi a îngrijitorilor în dezvoltarea timpurie, îngrijirea şi educarea copiilor.