Tot teoria ne spune că aceşti bărbaţi sunt agresivi şi geloşi, încercând să compenseze astfel lipsa unei staturi mai impozante. Printre liderii lumii despre care se crede că ar fi suferit de acest complex se numără Stalin, Mussolini şi Attila, conducătorul hunilor. Poate însă înălţimea să îţi influenţeze personalitatea?
Complexul lui Napoleon a fost identificat în anul 1926 de psihoanalistul Alfred Adler, cel care a venit şi cu noţiunea complexului de inferioritate. În forma iniţială, teoria lui Adler spunea că bărbaţii scunzi încearcă să compenseze pentru statura lor mică find extrem de încrezuţi şi de defensivi.
Numele acestei afecţiuni este totuşi unul impropriu. Deşi se spune că Napoleon era un individ mic de statură, el măsura de fapt 1,67 m, având astfel o înălţime apropiată mediei acelei perioade. Confuzia a apărut în urma mai multor portrete în care liderul se afla în apropierea unor gărzi neobişnuit de înalte.
Studiu după studiu, oamenii de ştiinţă au arătat că oamenii înalţi sunt mai bogaţi, au mai mult succes la locul de muncă, sunt mai sănătoşi şi mai iubiţi de sexul opus. Astfel, persoanele mici de statură ar avea motive să nu îi placă şi să fie agresivi faţă de ei.
Un studiu realizat în 2007 de către cercetătorii britanici a arătat însă că bărbaţii înalţi, nu cei scunzi, sunt mai iuţi la mânie atunci când sunt provocaţi.
Criticii acestei teorii spun că oamenii asociază de multe ori rapid defectele de personalitate cu înălţimea cuiva. Dacă un bărbat de 1,77 m este autoritar şi furios, nimeni nu leagă aceste trăsături de înălţimea lui. Cu toate acestea, atunci când un bărbat cu o înălţime de 1,62 m se comportă la fel, acesta este acuzat că încearcă să compenseze astfel pentru statura sa.
Nu există dovezi concrete că acest complex ar exista şi, dacă există, el este aproape inexistent în rândul femeilor.