”Frate, tu dormi 8 ani cu greierii, sub ploaie, în frică de lup?” Supravieţuind cu ciobanii, asta da, ”mare brânză!”
Lasă, fugi cu oile, mergi cu Dragoş Lumpan! Hai la drum într-o experienţă pe legea ciobanilor din şase ţări. Cerul nu iartă, frigul te seacă, doar ciobanul, de război, te hrăneşte. Suntem la „Omul şi gândul”.
Experienţa aceasta tot mai rar o trăieşti. Dragoş Lumpan a prins pe ultima sută de metri o familie de sibieni care a plecat în transhumanţă. Apoi, a umblat cu galezii care nu-şi mulg oile şi cu iurcii ce pasc cămilele.
A umbla pentru a face lucru temeinic, a face „o brânză bună”. Mai mult, umblând cu oile transhumanţa a devenit un lucru demodat. Transhumanţa este tot mai descurajată prin lege, de frica răspândirii de boli contagioase. Legea a stabilitit norme de transport de acasă la păşune, cu maşina cu o viteză de 40 km pe ora, nu mai mult de 8 ore.
Ce-a văzut Dragoş Lumpan în această experienţă mioritică?
Cum se ajunge cioban
Prin selecţie naturală. Dacă rezişti fizic. Poţi să ridici o oaie în braţe, poţi să te laşi pradă singurătăţii.