De ce înjurăturile pot fi benefice pentru sănătate

O înjurătură poate exprima de o mie de ori mai bine starea de spirit a cuiva decât dacă ar spune “m-a supărat”. De multe ori, aflăm cu adevărat ce se află în adâncul sufletului unei persoane suferinde atunci când îi scapă câte o înjurătură, decât atunci când se exprimă elegant şi folosind cuvinte alese. Înjurătura este un feedback automat, natural şi onest”, crede Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză.

• Cel mai nou film al lui James Cameron este lider în box office-ul mondial
• Opțiune de taxare mai ieftină pentru călătorii scurte, introdusă în Bulgaria din 2026

“Când oamenii încearcă să ascundă ceva dureros sau neplăcut, care poate a fost îngropat în adâncul lor toată viaţa, aceştia pot fi stimulaţi prin întrebări care i-ar putea deranja. Acest „deranj” are ca scop scoaterea la suprafaţă a emoţiilor suprimate,  care se află de fapt la baza conflictului interior. Înjurătura poate veni ca o reacţie normală la emoţia pe care o simte în acel moment faţă de traumă. Într-adevăr, poate nu este frumos să înjurăm, mai ales în public, însă atunci când ne dorim să eliberăm emoţiile negative pe care le-am înmagazinat, este sănătos să ne mai scape câte una. Aceasta este desigur o soluţie de moment şi nu ia locul unei şedinţe cu un profesionist,”adaugă specialistul.

La nivel internaţional s-au făcut mai multe cercetări şi studii, iar specialiştii au identificat cel puţin cinci beneficii ale înjuratului:

1. Înjuratul te face mai puternic. Chiar dacă nu realizăm acest lucru,  înjuratul poate reprezenta un fel de mecanism de adaptare, dar doar atunci când îl folosim cu moderaţie. “De regulă, înjurăm pentru că avem o reacţie la un sentiment deranjant şi ne folosim de înjurătură pentru a ne descărca nervos. Unii oamenii se descarcă de această tensiune interioară prin mâncat excesiv compulsiv, prin alcool sau fumat, iar alţii o fac înjurând. Iar când această presiune se eliberează, pentru moment recăpătăm o stare de armonie interioară şi chiar de forţă”, afirmă Eugen Popa.

Citeşte continuarea în Gândul!