Gara Centrală a Bucureştiului, marele proiect care trebuia să lase în umbră Gara de Nord

În 1872, staţia Târgoviştei s-a deschis în zona nordică a Bucureştiului, ulterior fiind denumită Gara de Nord. A doua staţie feroviară a capitalei era utilizată ca punct de legătură pentru rutele Galaţi, Bucureşti, Craiova, notează Retours. 

Gara şi călea ferată erau construite de către asociaţia germană Stroussberg şi au fost cumpărate de Căile Ferate Române (CFR) în 1880. În primii ani, gara s-a aflat într-o zonă izolată, însă la sfârşitul secolului XIX în zonă au început să se construiască nenumărate clădiri.  

• Nicolas Sarkozy, primul președinte din istoria Franței obligat să poarte brățară electronică
• DeepSeek ar putea fi interzis pe dispozitivele Guvernului SUA

Anul 1883 a fost cel în care, în Gara de Nord, a sosit primul Orient Express, Bucureştiul aflându-se pe o rută temporară din Paris către Constantinopol. Însă, din 1900, Orient Express mergea pe ruta Bucureşti-Constanţa, de unde pasagerii puteau lua vaporul către Constantinopol. Deşi drumul pe la Marea Neagră dura aproape o zi, era mult mai ieftin. 

Sursa: Retours

Datorită numărului mare de pasageri şi a trenurilor internaţionale care soseau, în 1890 a fost plănuită construirea unei gări centrale mai mare. Conform planurilor, gara centrală ar fi trebuit construită la o distanţă de un kilometru către sud de Gara de Nord, de-a lungul răului Dâmboviţa, la capătul străzii Ştirbei Vodă din prezent. 

În 1893, a fost realizată o competiţie internaţională de design pentru construirea staţiei centrale, premiul fiind de 10.000 de lei.  Premiul a fost câştigat de arhitectul francez Alexandre Marcel care a colaborat cu Louis Blanc la realizarea planului. Aceştia au proiectat o gară imensă cu trei domuri din sticlă şi oţel. Pe pereţi ar fi fost picturi murale cu harta lumii şi a oraşelor precum Londra, Paris, Roma şi Viena. În cele din urmă, proiectul nu a mai fost pus în aplicare din cauza costurilor uriaşe şi a dificultăţilor întâmpinate în exproprierea terenului. Ca soluţie temporară, Gara de Nord a fost extinsă, fiind construită o nouă încăpere perpendicular cu vechea clădire. 

Sursa: Retours

În 1911, gara a devenit din nou supraaglomerată, iar arhitectul român Victor Ştefănescu a creat un nou proiect pentru o gară centrală. Pe o hartă din acele vremuri, o stradă şi o piaţă din zonă erau deja numite Gara Centrală, înainte ca aceasta să fie construită. Proiectul lui Ştefănescu nu a mai fost aplicat, un posibil motiv fiind izbucnirea Primului Război Mondial. După război, Gara de Nord a fost din nou extinsă. 

Planurile pentru construirea unei noi gări au fost abandonate în 1930, iar oficialităţile au decis să modernizeze Gara de Nord, munca fiind atribuită lui Victor Ştefănescu cel care a proiectat cu 20 de ani în urmă Gara Centrală. 

Sursa: Retours

În timpul bombardamentelor din 1944, Gara de Nord a supravieţuit, dar în timpul comunismului clădirea şi-a pierdut farmecul. În 1959 a fost inaugurată gara Basarab, care a preluat din rutele locale, 10 ani mai târziu liniile de tren au fost electrificate. 

După deschiderea metroului din Bucureşti, Nicolae Ceauşescu plănuia să demoleze Gara de Nord şi să o construiască în afara oraşului, legătura dintre cele două fiind dată de metrou. Însă nu a reuşit să-şi ducă planul la capăt doarece în 1989, diactatorul a fost executat. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: