Ce se întâmplă în organism când suntem stresaţi

Descopera

Publicat: 06.04.2017

Există două categorii de stres, unul “bun” (eustres), care stimulează funcţiile de adaptare, iar altul “rău” (distres), care depăşeşte aceste funcţii de adaptare şi lasă urme în corp şi psihic.

„Este important să înţelegem că stresul este o reacţie fiziologică de răspuns a organismului în faţa evenimentelor şi devine patologic atunci când depăşeşte capacitatea de adaptare a corpului.

Citeşte şi Topul motivelor care provoacă stres la locul de muncă

Citeşte şi Ce boală cu manifestări supărătoare poate fi declanşată de stres

Stresul, odată depăşit, face ireversibile reacţiile de răspuns ale organismului. Stresul cronic amplifică însă aceste stări. Diferenţele individuale ţin de amploarea şi de persistenţa în timp a perturbărilor ocazionate de stres. Ştiind totuşi că nu suntem cu toţi egali în faţa evenimentelor, că nu reacţionăm toţi în acelaşi fel în faţa anumitor situaţii, trebuie să luăm în considerare mai mult modul în care persoana priveşte evenimentul”, spune Petros Liolios, specialist în Psihopedagogie Perceptivă pentru Gândul.

Fascia este ţesutul care creează o relaţie de continuitate, de la suprafaţă, până în profunzimea corpului. Datorită poziţiei sale „geografice”, ea unifică întregul corp. „Un şoc fizic sau psihic va provoca tensiuni şi crispări ale fasciilor. Chiar şi atunci când şocul nu ajunge să se traducă printr-un simptom, lasă totuşi o urmă în corp, palpabilă pentru o mână expertă. Oricare dintre noi a reperat măcar o dată aceste tensiuni specifice: „Sunt încordat, simt tensiuni în trapez, am un nod în gât, am crampe la stomac“. Atunci când palpăm, gâtul este într-adevăr încordat şi stomacul crispat” , afirmă Petros Liolios.

La un stres adaptat, fasciile absorb şocul în profunzime, iar tensiunile şi diferitele simptome dispar. „Spunem deseori: “ Trece…“
Când şocul depăşeşte capacităţile fiziologice de adaptare, rămân însă anumite crispări. Atunci când aceste crispări se situează într-o zonă arteriovasculară critică, ele antrenează compresiuni şi privaţiuni vasculare. Dau chiar o disfuncţie a organelor implicate.

Dacă se instalează o modificare fascială la nivelul regiunii pulmonare: muşchiul marele pectoral şi muşchiul pectoral mic sunt încordaţi, la fel ca şi muşchii gâtului şi diafragma toracică, lichidele stagnează, plămânul este densificat, pleura se contractă’’, mai spune specialistul.

Citeşte continuarea în Gândul.

Tags: atac frig inima relatie stimulare stomac stres tensiuni

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase