Iubirea neîmpărtăşită se transformă în ură, furie sau tristeţe

În opinia psihogului Andra Tănăsescu, atunci când iubirea încetează să se mai manifeste, atunci când aceasta scade în intensitate, dispare sau nu este împărtăşită, sentimentele celui care este rănit se transformă în altceva. 

“Fie că vorbim despre ură, fie că vorbim despre furie ori tristeţe, iubirea neîmpărtăşită dă naştere unui sentiment profund de durere şi dezamagire. Atitudinile şi reacţiile în aceste situaţii diferă de la om la om, fiecare având o metodă proprie în care se manifestă şi în care face faţă acestor emoţii”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

 

Cum este posibil ca iubirea sinceră să se transforme în ură sau antipatie?

 

Iubirea nu se poate spune că dispare, nu în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta se confruntă cu obstacole, iar acestea influenţează direcţia pe care o apucă iubirea celor doi parteneri. Lipsa de comunicare, lipsa de ascultare interesată, lucrurile nespuse, emoţiile neexprimate, toate contribuie la destrămarea calităţii iubirii dintre doi parteneri de viaţă.

Totuşi, întrebarea persistă: Ce se întâmplă când iubirea îşi pierde din intensitate din cauza comportamentelor de acest tip?

 

“Răspunsul, deşi nu neapărat plăcut, este simplu. Facem faţă diferit la durere iar ura, tristeţea, reacţiile furtunoase, sunt doar câteva modalităţi prin care oamenii reuşesc să facă faţă suferinţei. Atunci când nu reuşim să gestionăm durerea produsă de lipsa de răspuns  faţă de ceea ce simţim, intră în acţiune diferite mecanisme de apărare şi adaptare care ne permit să facem faţă acelui moment de durere. Astfel, în situaţia în care unei persoane, spre exemplu, nu îi este întoarsă iubirea, aceasta poate va transforma toată acea iubire în ură, pentru a face lucrurile mai uşoare (cel puţin în aparenţă). Această reacţie este un fel de a spune „dacă nu te pot iubi, atunci te voi urî”, lucru ce se traduce de fapt în „deşi nu pot să te iubesc, eu tot simt ceva faţă de tine. Aşadar, în acest fel îmi este permis să simt ceva pentru tine, deoarece, nu îmi eşti indiferent/ă, ci însemni ceva pentru mine”, este de părere psihologul Andra Tănăsescu.

 

Ura nu este opusul iubirii

 

De asemenea, sunt multe persoane care consideră ura ca fiind opusul iubirii, însă specialistul este de părere că aceasta este o prezumţie falsă. Iubirea şi ura sunt interconectate iar în momentul în care iubirea nu se poate manifesta, apare ura care permite un fel de manifestare a unor simţământe profunde. 

 

“Ura apare în acele momente de imposibilitate, incapacitate de manifestare a iubirii. Ori, atunci când nu poţi lua persoana în braţe ca să îi spun cât de mult înseamnă pentru tine (din frică, nesiguranţă, distanţă, etc), în acel moment vor apărea alte emoţii care vor permite manifestarea acestei neputinţe. Dacă este să căutăm opusul iubirii, pe acela consider că îl putem găsi în indiferenţă. În momentul în care simţim indiferenţă faţă de o persoană şi orice ar face, fie că pleacă, fie că rămâne, este tot una pentru noi, atunci iubirea nu există. Nu poţi iubi o persoană şi să fie egal cu zero faptul că pleacă de lângă tine sau rămâne. Indiferenţa se traduce prin „nu îmi pasă, nu mă interesează”, iar acest lucru vine din lipsa de sentimente faţă de persoana în cauză”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.