Plastelina, jucăria care îi dezvoltă creierul copilului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În opinia psihologului Lenke Iuhoş, a le oferi copiilor noştri câte puţin din bucuriile copilăriei noastre nu înseamnă că suntem părinţi demodaţi, ci că ne dorim să împărtăşim cu ei experienţe care nouă ne-au folosit şi care ne-au ajutat să devenim cine suntem astăzi. “Personal, nu îndemn la renunţarea la tehnologie, deoarece ne dorim ca micuţii noştri să fie adaptaţi în societatea în care trăiesc şi pe care o vor conduce. În acelaşi timp, nu consider că este cu nimic demodat în a le transmite copiilor noştri din valorile cu care noi am crescut. Diversitatea îl va ajuta mai mult decât credem. Între două jocuri de FIFA sau Angry Birds, îi putem arăta ce înseamnă să joci De-a v-aţi ascunselea, 9 pietre, Victoria, coci sau, de ce nu, jocul cu plastelina”, explică psihologul Lenke Iuhoş, specialist în psihologia copiilor şi adolescenţilor.

Cum îl dezvoltă

Totodată, specialistul afirmă că este demonstrat ştiinţific că plastelina îl ajută pe copil în 4 puncte ale dezvoltării sale fizice şi mentale, precum:

Creativitatea. Jocul cu plastelina are o contribuţie majoră în dezvoltarea cogniţiei şi a creativităţii copilului, prin faptul că îi stârneşte capacitatea de a vedea şi de a crea dintr-un material, o formă.

Atenţia. “Deficitul de atenţie a devenit o problemă tot mai serioasă în rândul copiilor, iar jocul cu plastelina îl poate ajuta să observe detalii pe care altminteri nu le putea observa. Mai mult decât, atunci când copilul se focusează să contruiască un animal sau un chip din plastelină, îi creşte considerabil rezistenţa la frustrare, deci este mult mai răbdător cu lucrurile pe care le face. Pe lângă răbdare, copilul îşi va antrena perserverenţa în muncă, ceea ce îl va ajuta la şcoală, la examene şi, mai târziu, în carieră”, declară psihologul Lenke Iuhoş.

Memoria. “Memoria este capacitatea de a lucra cu informaţii clare sau mai puţin clare, care rămân întipărite în subconştientul nostru. Datorită jocului cu plastelina, copilul îşi va concentra mai mult atenţia pe cum arăta un delfin, unde l-a văzut ultima dată, ce culoare are etc., pentru a încercă să-i dea o formă cât mai exactă”, spune Lenke Iuhoş.

Simţul proporţiei. “Simţul proporţiei este capacitatea copilului de a utiliza plastelina cu precizie. Îi dă formă plastelinei, o lungeşte, o apasă, formează elemente mici etc. Acesta este momentul în care mâinile lui devin tot mai puternice şi finuţe la detalii. Dacă va exersa cu plastelina, copilul va începe să scrie mai frumos, să fie mai ordonat în gândire şi în acţiune, să execute corect exerciţiile fizice şi, desigur, să înceapă să îşi exprime sentimentele şi cu ajutorul limbajului corpului”, conchide psihologul Lenke Iuhoş.