Noile tehnici de editare genetică propuse în agricultură stârnesc temerile criticilor legate de efecte

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un laborator situat în Marea Britanie ar putea fi considerat un loc nepotrivit pentru a găsi oameni de ştiinţă care încearcă să salveze culturile de banane. Însă biologii încearcă să contracareze o micoză denumită „Panama”, care distruge plantaţiile de banane în întreaga lume, ameninţând o industrie de 36 de miliarde de dolari de care depind economii ale ţărilor în dezvoltare. În ultimele trei decenii, boala s-a răspândit în China, în sud-estul Asiei, în Australia şi în Orientul Mijlociu. Specialiştii avertizează că este doar o chestiune de timp până când boala va ajunge în America Latină, unde ar putea devasta ferme care oferă trei sferturi din exporturile de banane din lume.

Oamenii de ştiinţă cred, acum, că ar putea opri această boală prin metoda editării genetice, care constă în blocarea anumitor gene sau modificarea funcţionării acestora. Promotorii editării genetice nu o consideră doar o modalitate de contracarare a bolilor, ci şi o contribuţie esenţială pentru producerea unor recolte mai sigure şi mai consistente, pentru a răspunde nevoilor creşterii populaţiei. Conform estimărilor ONU, populaţia globală ar urma să ajungă la nivelul de 9,8 miliarde de oameni până în anul 2050, o creştere cu două miliarde.

„Este vorba de o tehnologie revoluţionară”, a spus Ofir Meir, director specializat în tehnologii la compania Tropic Biosciences, cu sediul în orăşelul britanic Norwich.

„Bolile nu pot fi eliminate ca în cazul altor culturi” deoarece bananele sunt o monocultură axată pe o singură clonă genetică. „Această tehnologie a fost generată pentru a se adapta acestor nevoi”, a precizat Ofir Meir.

Lansată în urmă cu doi ani, Tropic este una dintre noile companii inovatoare care folosesc tehnica editării genetice. Manipularea genelor existente ale unui organism este diferită de modificarea genetică de tip convenţional, care transferă gene întregi între specii şi care a întâmpinat opoziţia vehementă a organizaţiilor ecologice şi a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor din cauza posibilelor efecte pe termen lung asupra ecosistemului şi a sănătăţii oamenilor.

Promotorii tehnicii editării genetice speră să evite astfel de critici şi monitorizarea strictă care au oprit modificarea genetică în principal în Uniunea Europeană, deoarece sunt folosite genele existente, nu este introdus ADN străin într-o plantă. În Statele Unite şi Canada, răspunsul iniţial al autorităţilor a fost că editarea genetică nu intră sub regimul de reglementare al organismelor modificate genetic.

Pentru oamenii de ştiinţă de la compania Tropic, obiectivul pe termen scurt este utilizarea editării genetice pentru producerea de banane care să poată rezista mai mult şi a cafelei fără cofeină. Dar, în următorii patru-şase ani, specialiştii speră să comercializeze un tip de banane care să reziste la micoza TR4.

Editarea genetică, progres masiv în bioştiinţe 

Editarea genetică este considerată de savanţi drept cel mai mare progres în bioştiinţe de când tehnologia „DNA-ului recombinat” – prin care erau combinate materiale genetice din mai multe surse – a lansat era ingineriei genetice în anii 1970. Editarea genetică le oferă oamenilor de ştiinţă modalităţi rapide şi fiabile de a produce modificări în anumite gene. Procedura „Crispr-Cas9” este mai eficientă decât precedentele tehnologii DNA, costurile sunt mai mici şi există perspectiva accelerării ingineriei genetice.

În domeniul agricol, oamenii de ştiinţă lucrează la o serie de proiecte de editare genetică, printre care se numără producerea de grâu cu o concentraţie redusă de gluten şi a alunelor care să nu provoace alergii.

Fermierii au recurs, timp de mii de ani, la proceduri de selecţie pentru a dezvolta culturi. Conform specialiştilor, editarea genetică produce aceleaşi rezultate ca metodele convenţionale de selecţie, prin care plantele sunt încrucişate sau sunt generate mutaţii ADN prin tehnici chimice, doar că noile tehnologii contribuie la creşterea gradului de precizie şi a vitezei de lucru.

În iulie 2018, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că recoltele rezultate din editare genetică trebuie să intre sub incidenţa aceloraşi reglementări ca organismele modificate genetic, spulberând speranţele că UE ar adopta o atitudine mai liberală faţă de noile tehnologii. Totuşi, unii experţi juridici cred că decizia nu va avea efecte atât de extinse.

„Cred că decizia Curţii de Justiţie a UE nu presupune în mod clar că toate organismele editate genetic sunt prin definiţie organisme modificate genetic şi că, de fapt, sunt necesare clarificări pentru a se înţelege despre ce este vorba”, a apreciat Piet van der Meer, un specialist olandez în domeniul reglementărilor de securitate biologică.

Reacţia iniţială a Departamentului Agriculturii din Statele Unite a fost că editarea genetică va fi reglementată în acelaşi mod precum tehnicile tradiţionale de selecţie, atât timp cât rezultatele ar fi similare.

Consumatorii au, însă, suspiciuni şi în Statele Unite. Potrivit unui sondaj realizat de Centrul Pew în noiembrie 2018, aproximativ jumătate dintre americani cred că alimentele modificate genetic sunt mai dăunătoare pentru sănătate decât cele tradiţionale. Criticii produselor modificate genetic se opun noilor tehnici din cauza posibilelor efecte asupra ecosistemelor şi asupra sănătăţii oamenilor.