Prima pagină Stiinta

O singură mutaţie genetică ne-a permis să putem alerga pe distanţe mari

Alexandru Voiculescu | 09.15.2018 | ● Vizualizări: 699
Credit: 123RF     + zoom
Galerie foto (1)

În urmă cu 2-3 milioane de ani, pierderea unei singure gene a declanşat o serie de schimbări semnificative în ceea ce va deveni specia umană, schimbând totul, de la fertilitate la creşterea riscului de cancer de la consumul de carne roşie. Într-o nouă lucrare, cercetătorii au arătat că lipsa aceleiaşi gene a contribuit la capacitatea oamenilor de a alerga pe distanţe lungi.

Cercetătorii de la University of California San Diego School of Medicine, au publicat pe 12 septembrie în Proceedings of the Royal Society B rezultatele studiilor asupra şoarecilor fără aceeaşi genă, numită CMAH, scrie Phys.

În aceeaşi perioadă în care mutaţia la gena CMAH a avut loc, strămoşii oamenilor au trecut de la locuitori ai pădurilor la o viaţă petrecută în mare parte în savanele aride din Africa. Deşi se deplasau deja vertical, corpurile şi abilităţile acestor hominizi au evoluat dramatic, cu schimbări majore ale sistemului osos şi a fiziologiei, care au dus la picioare lungi, elastice şi puternice şi, de asemenea, un sistem mai eficient de glande sudoripare care permiteau o disipare mai bună a căldurii.

Astfel de schimbări au ajutat la emergenţa capacităţii umane de a alerga pe distanţe mai lungi, ceea ce a permis strămoşilor să vâneze pe căldura zilei atunci când alţi prădători se odihneau şi să urmărească prada până la obosire.



Având în vedere perioada aproximativă a mutaţiei şi impactul său asupra fertilităţii la şoarecii cu aceeaşi mutaţie, Ajit Varki şi Pascal Gagneux, autori ai studiului, au investigat modul în care diferenţele genetice au putut contribui la apariţia genului Homo.

„Întrucât şoarecii erau mai predispuşi la distrofia musculară, bănuiam că este o legătură între alergatul pe distanţe mari şi rezistenţa lui Homo”, a precizat Varki, „dar nu aveam nicio dovadă şi nu puteam convinge pe nimeni”, a adăugat acesta.

„Am evaluat capacitatea de exersare fizică a şoarecilor fără gena CMAH şi am observat creşterea performanţei în timpul testelor”, a precizat Jon Okerblom, autorul principal al studiului. Astfel, pierderea genei a contribuit la creşterea capacităţii muşchilor scheletici, devenind printre altele mai eficienţi în utilizarea oxigenului.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Noi informaţii importante despre istoria evoluţiei omului. Când am început să mergem pe două picioare şi când ''ne-am dat jos din copaci''?

Urme umane, vechi de 5,7 milioane de ani, descoperite recent în insula Creta, pot rescrie teoriile cu privire la evoluţia omului

Cum au influenţat primii fermieri evoluţia omului şi a societăţii

Evoluţia umană a fost mult mai complicată decât se credea. Strămoşul până acum necunoscut al omului