De ce lupus și alte boli autoimune afectează mai multe femei decât bărbați?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Femeile sunt mult mai predispuse decât bărbații la boli autoimune, iar o nouă cercetare ar putea explica în sfârșit de ce, potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea Stanford, citat de AP. Circa 4 din 5 pacienți sunt femei, un mister care i-a nedumerit decenii la rând pe cercetători.

Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar este dereglat și își atacă propriul organism.

Sunt mai predispuse femeile decât bărbații la bolile autoimune. Este vorba despre modul în care organismul gestionează cromozomul X suplimentar al femeilor, au explicat cercetătorii de la Universitatea Stanford – o descoperire care ar putea duce la metode mai bune de detectare a unei lungi liste de boli greu de diagnosticat și de tratat.

Milioane de oameni suferă de boli autoimune

„Acest lucru transformă modul în care ne gândim la acest întreg proces de autoimunitate, în special la prejudecata bărbat-femeie”, a declarat imunologul E. John Wherry de la Universitatea din Pennsylvania, care nu a fost implicat în studiu.

Mai mult de 24 de milioane de americani, după unele estimări până la 50 de milioane, suferă de o tulburare autoimună – boli precum lupusul, artrita reumatoidă, scleroza multiplă și alte zeci de boli. Aproximativ 4 din 5 pacienți sunt femei, un mister care i-a nedumerit pe oamenii de știință timp de decenii.

Femeile au doi cromozomi X

O teorie este că cromozomul X ar putea fi vinovat. La urma urmei, femeile au doi cromozomi X, în timp ce bărbații au un X și un Y.

Noua cercetare, publicată în revista Cell, arată că X suplimentar este implicat, dar într-un mod neașteptat.

ADN-ul nostru este transportat în interiorul fiecărei celule în 23 de perechi de cromozomi, inclusiv acea pereche finală care determină sexul biologic. Cromozomul X este plin de sute de gene, mult mai multe decât cromozomul Y al bărbaților, mult mai mic. Fiecare celulă feminină trebuie să dezactiveze una dintre copiile cromozomului X, pentru a evita să primească o doză dublă toxică de toate aceste gene.

Așa-numita inactivare a cromozomului X este realizată de un tip special de ARN numit Xist, pronunțat ca „există”. Această porțiune lungă de ARN se așază în puncte de-a lungul cromozomului X suplimentar al celulei, atrage proteine care se leagă de el în grupuri ciudate și reduce la tăcere cromozomul.

Pacienții pot avea „autoanticorpi” care atacă proteine normale

Dr. Howard Chang, dermatolog la Stanford, explora modul în care Xist își face treaba atunci când laboratorul său a identificat aproape 100 dintre aceste proteine lipite. Chang a recunoscut multe dintre ele ca fiind legate de afecțiuni autoimune legate de piele – pacienții pot avea „autoanticorpi” care atacă în mod eronat aceste proteine normale.

„Asta ne-a pus pe gânduri: Acestea sunt cele cunoscute. Ce se întâmplă cu celelalte proteine din Xist?”. a spus Chang. Poate că această moleculă, găsită doar la femei, „ar putea organiza cumva proteinele în așa fel încât să activeze sistemul imunitar”.

Dacă ar fi adevărat, Xist în sine nu ar putea provoca boala autoimună, altfel toate femeile ar fi afectate. Oamenii de știință au crezut mult timp că este nevoie de o combinație de susceptibilitate genetică și un declanșator de mediu, cum ar fi o infecție sau o leziune, pentru ca sistemul imunitar să o ia razna. De exemplu, virusul Epstein-Barr este legat de scleroza multiplă.

Cercetătorii au crescut șoareci susceptibili la o afecțiune

Echipa lui Chang a decis să creeze șoareci de laborator masculi pentru a produce în mod artificial Xist – fără a reduce la tăcere singurul lor cromozom X – și să vadă ce se întâmplă.

De asemenea, cercetătorii au crescut în mod special șoareci susceptibili la o afecțiune asemănătoare lupusului care poate fi declanșată de un iritant chimic.

Șoarecii care au produs Xist au format aglomerări de proteine caracteristice acestuia și, atunci când au fost declanșate, au dezvoltat autoimunitate asemănătoare lupusului la niveluri similare cu cele ale femelelor, a concluzionat echipa.

„Credem că acest lucru este foarte important, ca ARN-ul Xist să se scurgă din celulă până acolo unde sistemul imunitar ajunge să îl vadă. Ați avut totuși nevoie de acest declanșator de mediu pentru ca totul să se declanșeze”, a explicat Chang, care este angajat de Institutul Medical Howard Hughes, care susține, de asemenea, Departamentul de Sănătate și Știință al The Associated Press.

O cale mai scurtă pentru a diagnostica pacienți

Dincolo de șoareci, cercetătorii au examinat, de asemenea, probe de sânge de la 100 de pacienți – și au descoperit autoanticorpi care vizează proteinele asociate cu Xist, pe care oamenii de știință nu le legaseră anterior de tulburările autoimune. Un motiv potențial, sugerează Chang: testele standard pentru autoimunitate au fost realizate folosind celule masculine.

Sunt necesare multe alte cercetări, dar descoperirile „ne-ar putea oferi o cale mai scurtă pentru a diagnostica pacienți care arată clinic și imunologic destul de diferit”, a declarat Wherry de la Penn.

„S-ar putea să aveți autoanticorpi la proteina A, iar un alt pacient ar putea avea autoanticorpi la proteinele C și D”, dar știind că toate fac parte din complexul Xist mai mare le permite medicilor să vâneze mai bine tiparele bolii, a adăugat el. „Acum avem cel puțin o mare parte din puzzle-ul contextului biologic”.

Chang de la Stanford se întreabă dacă ar putea fi posibil ca într-o zi să se întrerupă procesul.

„Cum se trece de la ARN la celule anormale, acesta va fi un pas următor al investigației”.