Renunțarea la iluzii ne-ar ajuta să facem față crizei climatice?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dacă disperarea este cel mai de neiertat păcat, atunci speranța este cu siguranță cea mai abuzată virtute. Această observație este deosebit de pertinentă, pentru că intrăm în sezonul mărilor conferințe ale Organizației Națiunilor Unite de la sfârșitul fiecărui an, când liderii lumii se simt obligați să ne convingă că viitorul va fi mai bun, în ciuda dovezilor din ce în ce mai numeroase care demonstrează contrariul.

„Instabilitatea climatică și extincția naturii fac din Pământ un loc mai urât, mai riscant și mai nesigur, epuizând rezervele de apă, crescând prețul alimentelor, strămutând oameni, lovind orașele și ecosistemele cu furtuni, inundații, valuri de căldură, secete și incendii forestiere din ce în ce mai puternice”, spune Jonathan Watts, autor The Guardian.

S-ar putea întâmpla și mai rău, pe măsură ce ne apropiem sau depășim o serie de praguri periculoase pentru dispariția pădurii tropicale, prăbușirea calotei glaciare și alte catastrofe tot mai posibile.

Experții spun că trebuie să avem speranță

Totuși, experții spun că se pare că trebuie să avem încă speranță, care este obligatorie. Schimbarea este imposibilă, ni se spune, fără o gândire pozitivă și o credință într-un viitor mai bun.

„Acesta este mesajul aproape tuturor politicienilor și liderilor de afaceri pe care i-am intervievat în aproape două decenii de activitate în domeniul mediului. Și îl vom auzi din nou, la Cop16 ONU privind biodiversitatea din Cali, Columbia, apoi la Cop29 privind clima din Baku, Azerbaidjan, peste câteva săptămâni”, mai arată autorul.

Dar dacă speranța este, de fapt, problema? Dacă speranța este antidepresivul care ne-a ținut pe toți amorțiți când avem tot dreptul să fim triști, îngrijorați, îndemnați la acțiune sau pur și simplu furioși?

Exemplul lui Bush, temă de gândire

„Dacă nu sunteți alarmați de ceea ce se întâmplă cu pădurile, oceanele, calota glaciară, orașele, fermele și supermarketurile, atunci nu sunteți suficient de atenți. Acest lucru se poate datora fricii, îndoielii sau ignoranței. Sau poate că sunteți învăluiți în acea formă insidioasă de speranță pe termen lung, care ne deviază privirea, ne dă răgaz, încetinește acțiunea și normalizează degradarea planetei noastre natale. În esență, acest lucru se poate rezuma la faptul că lăsăm problemele noastre copiilor noștri. Unde este speranța în asta?”, mai punctează autorul.

Noi cercetări arată că persoanele care se confruntă cu probleme legate de climă sunt mai susceptibile de a se angaja în acțiuni colective. Istoria, în schimb, arată că optimismul inventat poate duce la automulțumire și la sustragerea de la responsabilități.

Atunci când George Bush era președinte, a fost inițial atât de îngrijorat de impactul combustibililor fosili asupra climei, încât a luat în considerare reglementarea industriei petroliere. Dar a renunțat la aceasta pe motiv că generațiile viitoare vor dezvolta probabil noi tehnologii pentru a rezolva problema. Numiți-o prostie, numiți-o iluzie sau numiți-o speranță, însă rezultatul a fost același: nicio acțiune.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cercetătorii susțin că urșii polari suferă răni îngrozitoare din cauza schimbărilor climatice

Peste 200 de specii de fluturi din Grecia, în pericol din cauza schimbărilor climatice

Plantele din Europa au început să migreze spre vest din cauza poluării și a schimbărilor climatice

Leneșii sunt amenințați de schimbările climatice, indică un nou studiu