Dezinformarea pare omniprezentă, dar este într-adevăr atât de răspândită?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Studiile arată că oamenii tind să supraestimeze volumul informațiilor false și, uneori, acest exces de scepticism poate fi la fel de periculos precum credulitatea. De la celebrul caz al panicii provocate de emisiunea radiofonică „Războiul lumilor” din 1938, până la manipulările subtile din prezent, tendința de a interpreta greșit faptele rămâne o provocare constantă.

Fie că este vorba de strategii deliberate, fie de interpretări eronate ale unor informații corecte, problema nu este doar cantitatea de minciuni, ci și capacitatea noastră de a discerne între adevăr și manipulare. În acest context, soluția nu este nici să credem totul, nici să respingem totul, ci să dezvoltăm un mod critic, dar echilibrat, de a evalua informațiile, potrivit The Guardian.

Fenomenul dezinformării este mai actual ca niciodată. Titlurile despre milioane de oameni expuși la falsuri online sunt la ordinea zilei. Într-un sondaj Gallup din 2018, americanii au estimat că două treimi din știrile pe care le văd pe rețelele sociale sunt false.

Însă, problema dezinformării s-ar putea să nu fie chiar atât de gravă cum ne temem. În primăvara anului 2020, odată cu răspândirea Covid-19, numărul de accesări ale site-urilor de știri considerate „necredibile” a crescut de la 163 de milioane la 194 de milioane pe lună. În aceeași perioadă, site-urile de încredere precum BBC și The Guardian au crescut de la 5 miliarde la 8 miliarde de accesări. Cu alte cuvinte, sursele credibile au primit de 40 de ori mai multe vizite decât cele discutabile. Dezinformarea poate fi mai rară decât credem și, mai important, este doar o parte a problemei.

Pentru a ne apropia de adevăr, trebuie să evităm două capcane: să credem lucruri false și să respingem lucruri adevărate. Dacă ne concentrăm doar pe combaterea informațiilor false, riscăm să respingem și fapte reale. Cea mai simplă metodă de a nu cădea pradă dezinformării ar fi să nu mai credem nimic – dar aceasta nu este o soluție viabilă.

Cum să nu uităm să gândim

În domeniul cercetării științifice, studenții trec adesea printr-un proces similar. La început, consideră studiile din revistele academice drept incontestabile. Pe măsură ce descoperă erori și chiar fraude în unele lucrări, scepticismul lor crește și ajung să nu mai aibă încredere în nimic. Aceasta nu este o problemă nouă. Matematicianul Henri Poincaré avertiza la începutul secolului XX că „a pune la îndoială totul sau a crede totul sunt două soluții la fel de comode, deoarece ambele ne scutesc de a gândi”.

În loc să acceptăm sau să respingem tot ce vedem, trebuie să gestionăm riscurile asociate încrederii. În medicină, de exemplu, studiile clinice sunt concepute astfel încât să minimizeze atât riscul de a accepta un tratament ineficient, cât și riscul de a respinge un tratament eficient. Nu vom avea niciodată certitudinea absolută, dar putem obține suficiente dovezi pentru a lua decizii informate.

Asta înseamnă că trebuie să ne îndepărtăm de ideea că suntem copleșiți de un „tsunami” de informații false. Etichetarea unor informații tehnic corecte drept neadevărate doar subminează încrederea în sursele de informare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Alegerile din Germania, sub umbra campaniilor de dezinformare rusești

Un senator american le-a cerut directorilor rețelelor sociale să combată dezinformarea din Republica Moldova

Cum s-a desfășurat cel mai mare efort de dezinformare al Rusiei de după Războiul Rece?

Peștii sunt capabili să evalueze dezinformarea pentru a evita o reacție excesivă