Bucuresti: Oameni pe strada in istorie, un eveniment cu Adrian Majuru

O plimbare prin Bucuresti este o invitatie de a redescoperi
fragmente de viata uitata, reverberatii ale unui cotidian aproape
disparut, chipuri si preocupari nu foarte diferite de ceea ce traim
si cunoastem astazi.
Oameni pe strazi. Aceleasi strazi de odinioara nu insa aceleasi
chipuri. Aceleasi suflete foarte posibil insa cu ganduri si
preocupari diferite. Strada nu s-a schimbat foarte mult in ultimii
70 sau 90 de ani. Cladirile au ramas, in multe locuri, inca
prezente urbane de admirat. Ceva s-a schimbat in mersul lucrurilor,
cu vietile noastre, cu idealurile fiecaruia dintre noi. Oameni pe
strazi. Aparenta eleganta interbelica insemna de fapt mai multa
tihna pentru propria infatisare, dincolo de aparente. Mai mult timp
pentru a privi in jurul tau, de a intelege forfota, schimbarile,
neajunsurile sau implinirile. De aici reusita in a potrivi hainele,
culorile, modele, accesoriile, zambetele, saluturile,
gandurile.

Oamenii de odinioara, adolescenti, adulti si varstnici au fost
la un moment dat in viata lor, bulversata brusc catre 1945-1946,
obligati sa accepte metamorfoze nebanuite. Sunt interzise
palariile, costumul, accesorile vestimentare, inclusiv bijuu-rile,
machiajul, parfumul, apa de colonie, detaliile de coafura, pantofii
de comanda etc. Anii’50 au obligat multimea urbanizata a urbei sa
supravietuiasca la temperaturi cotidiene de „sub zero grade”, sa se
camufleze in haine proletare, salopete albastre, sandale, sepci
ceferiste. Doamnele aveau la indemana pentru rochii stamba, basmaua
pentru cap, sosetele trei sferturi atunci cand se gaseau. Totul era
cartelat. A fost o trecere ca printr-o clepsidra a suferintelor.
Ceea ce a iesit pe cealalta parte a existentei fiecaruia dintre
noi, prin parintii nostri, este astazi prea vizibil, prea lipsit
de discretie, prea expus, prea colorat si precipitat.

• Experiment: Bonobo, capabil de „jocuri imaginare”
• Numărul deceselor provocate de opioidele sintetice, posibil subestimate

Plimbarea pe strada, indiferent de ora zilei sau a noptii avea
un scop integrat unui orar mai comprimat sau lejer. Drumul catre
birou trecea adesea prin aroma unui svart la vreo cafenea centrala
sau frugalitatea unui un mic dejun de braserie preferata. Drumul
catre casa dupa orele de birou, catre orele dupa amiezii, trecea
adesea fie printr-o sala de cinematograf sau teatru de varieteu si
de cele mai multe ori prin saloanele unui restaurant sau
pavilioanele unei cafenele. Existau meniuri pentru orele diminetii,
pranz, amurg si noapte deplina. Asa se schimba si clientela dar si
vestimentatia. Unele erau culorile diminetii si altele bucurau
umbrele noptii. Asemenea si varietatea parfumurilor, in functie de
toaleta purtata. Exista, in mare masura, o mare grija pentru cum sa
arati, cum sa vorbesti, cum sa-ti masori gesturile, cum sa-ti
plimbi privirea in jur sau cum sa mergi fara a deranja pe ceilalti
din preajma.

Vexatiunile, grija zilei de maine legata de ce mananci sau unde
sa lucrezi, au modificat resorturi umane foarte greu de recuperat,
de indreptat macar. Si aceasta nu in perioada recesiunii economice
din 1929-1933 ci in anii de pace 1946-1960. Ranchiunea unui coleg
de scoala, a unui vecin mai bizar, a unui anonim pus pe urcus
social, putea insemna ani de puscarie, nopti de tortura
psihologica, privatiuni pentru familia ta, rude, prieteni; frica,
teama, strangere de inima. Explozia de gesturi, cuvinte strigate
prin autobuze, tramvaie, parcuri sau la colt de cartier, reprezinta
recuperarea spontana, prea rapida, a unui spatiu de manifestare,
care pare a fi prea mare inca pentru noi. Un cotidian care se
compune din simboluri urbane, simboluri a caror consistenta este
data de tot ceea ce s-a pierdut si incercam acum a recupera:
gesturi, preocupari, comunicare, idealuri, scopuri, ganduri…

Adrian Majuru este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti si
coordoneaza Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor
carti despre Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau
periferia ca mod de existenta (Compania 2003) si Bucuresti.
Povestea unei geografii umane (Institutul Cultural Roman, 2008). In
sfera preocuparilor sale se afla si zona de underground urban.
Intre alte titluri publicate, amintim aici selectiv Copilaria la
romani (Compania, 2006), Familia Minovici – univers spiritual
(Institul Cultural Roman 2007) si Destin valah in ilustratii si 101
texticulete (Paralela 45, 2009). In prezent, coordoneaza seriile
„Antropologia urbana” si „Periferii nocturne” la Editura Paralela
45.

Cost atelier: 20 ron – adulti / 15 ron – elevi, studenti
Loc desfasurare: Clubul Taranului
Data: 27 oct, 18:30-20:30
inscrieri la: [email protected]