Prima pagină D:News

Cand durerea are “miros”

Redactia Descopera.ro | 11.14.2010 | ● Vizualizări: 290
Cand durerea are “miros”      durere, miros, simturi, gene, creier + zoom
Galerie foto (1)

Studiind o gena implicata in elaborarea durerii, un grup international de cercetatori a creat primul model al sinesteziei, acel fenomen care, in forma lui cea mai intalnita se regaseste la oamenii care percep culori atunci cand aud anumite cuvinte, numere sau note muzicale.

Studiile pe gemeni au aratat ca circa 50% din variabilitatea sensibilitatii la durere este ereditara. "In toate tipurile de durere, genele par a controla experineta durerii cel putin in proportie de 50%, dar genele ne furnizeaza si un instrument surprinzator pentru a intelege cum se naste durerea, ce trasee functionale si ce proteine sunt implicate in acest proces", a comentat Clifford Woolf, unul dintre coordonatorii studiului descris in revista Cell.

Acesta este si motivul pentru care, grupul international de cercetatori, de la Children's Hospital din Boston si Institutul de Biologie Moleculara al Academiei de Stiinte din Viena, Austria, a intreprins o analiza exhaustiva asupra genomului musculitei de otet (Drosophila melanogaster), incercand sa identifice genele implicate in durere.

Utilizand tehnica interferentei ARN, oamenii de stiinta au reusit sa identifice peste 12.000 mutatii genetice. Prima gena analizata in detaliu a fost una care codifica parte dintr-un canal al calciului denumit alfa 2 delta 3 (α2δ3). Canalele calciului regleaza trecerea prin membrana celulara a ionilor de calciu si sunt un element critic pentru excitabilitatea electrica a celulelor nervoase.

Studiul soarecilor cu carenta in ceea ce priveste acest canal al calciului a demonstrat ca aceasta gena controleaza efectiv sensibilitatea la durere provocata de caldura nu numai la musculite, dar si la mamifere.

Alte experimente facute cu rezonanta magnetica au mai scos la iveala si ca "α2δ3" participa la elaborarea durerii termice la nivel cerebral, evidentiind si un fapt cu adevarat bizar: in absenta lui "α2δ3", semnalul durerii provocate de caldura ajungea in mod corect in talamus, dar ulterior nu-si continua drumul catre centrii corticali superiori ai durerii; imaginile aratau mai curand o surprinzatoare activare incrucisata a ariilor cerebrale dedicate vederii, simtului mirosului si auzului. Acest fenomen de sinestezie a fost ulterior remarcat si atunci cand stimului dureros era de natura tactila si nu datorat caldurii.

"Desigur, nu putem sa-l intrebam pe soarece, dar el pare cu adevarat ca vede, aude si miroase semnalul durerii", a comentat unul dintre cercetatori, Joseph Penninger.
Sursa: Le Scienze

Tag-uri: durere | miros | simturi | gene | creier

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI