Home » D:News » Durerea de dinti, pretul platit de om pentru inteligenta

Durerea de dinti, pretul platit de om pentru inteligenta

Publicat: 12.12.2010
Durerea de dinti, pretul platit de om pentru inteligenta
Potrivit unui studiu al cercetatorilor de la Smithsonian Institute, durerea de dinti este pretul pe care il platim pentru ca suntem atat de inteligenti: daca al nostru creier nu si-ar fi marit dimensiunile pe parcursul evolutiei, “furand” spatiu mandibulei, nu am suferi de durerile provocate de maselele "de minte”.

Este adevarat ca am ajuns pe Luna, dar corpul uman inca nu a
realizat acest lucru. Din punctul de vedere al evolutiei, suntem inca blocati (sau aproape) in
momentul in care ne foloseam de buzdugan. „Compatibilitatea” intre
inima noastra moderna si oasele „batrane”, mostenite de la
stramosii veniti din Africa este departe de a fi una „pacifista”,
iar semnalarea erorilor evolutiei, a tuturor discrepantelor dintre
corpul uman si viata moderna este una dintre distractiile preferate
ale cercetatorilor.

De aceasta data, cercetatorii de la Smithsonian nu au mai incercat
sa demonstreze vreo eroare de interpretare a lui Darwin, ci doar ca
natura nu putea prevedea ca un vanator din savana ar fi sfarsit in
fata unui computer.

Daca durerea de spate este un argument „clasic” al medicinei
evolutive (noua disciplina care isi propune sa caute explicatia
anumitor boli in imperfecta adaptare a omului la mediul
inconjurator), alaturi de apendicele care se inflameaza dar nu
serveste la nimic, oamenii de stiinta au mai dezvaluit si alte
aspecte noi, cum ar fi motivul pentru care ne inecam cu mancarea
sau originea sughitului

O buna parte din necazurile noastre (si in primul rand durerile de
spate) ni se trag de la pozitia erecta, cred oamenii de stiinta. La
pisici de exemplu, au explicat ei, esofagul si traheea sunt
orizontale si fiind mancarea mai grea decat aerul, nu exista riscul
sa ajunga in tubul gresit. La om insa, deoarece esofagul si traheea
sunt pozitionate vertical, este usor ca mancarea sa rataceasca
calea, ajungand in canalul destinat aerului.

Pentru a explica sughitul, expertii s-au intors si mai mult inapoi
in evolutie, in acea era inca invaluita in mister,
cand fiintele vii iesind din ocean faceau primii pasi pe uscat.
Amfibienii conservau capacitatea de a respira atat in apa cat si pe
uscat, dar cand se scufundau se serveau de un mecanism automat care
bloca intrarea in plamani coborand cu forta glota (regiune a
laringelui cuprinsa intre corzile vocale). Atat de eficient era
acel sistem incat astazi sa faci sa dispara sughitul este aproape
imposibil.

Apoi, muschii pe care unii oamenii ii folosesc pentru a misca din
urechi in mod ridicol reprezinta ceea ce ne-a mai ramas din
capacitatile noastre de vanatori, cand modelam pozitia
pavilioanelor auriculare pentru a auzi sunete indepartate. Osul
coccisului (coada) face si el parte din mostenirea incomoda a
trecutului, in timp ce pielea de gaina este mecanismul pe care il
utilizam pentru a ne ridica parul de pe corp, fie pentru a ne
incalzi, fie pentru a ne inspaimanta adversarii. Diferenta este ca
astazi nu doar vederea unui dusman, ci si o bucata muzicala poate
avea acelasi efect. Ca doar milioanele de ani si de dureri de dinti
n-or fi trecut degeaba.

Sursa: La Repubblica

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase