Studiul, realizat de cercetătorii de la Universitatea din California, SUA, a fost realizat pe un eşantion de 12.000 de persoane, cu vârste între 45 şi 64 de ani, care locuiau în statele americane Carolina de Nord, Mississippi, Minnesota şi Maryland. În anul 1987, participanţii au fost rugaţi să îşi declare nivelul de educaţie şi starea financiară, urmând ca pe parcursul a 10 ani să fie testaţi pentru a observa apariţia bolilor cardiovasculare şi modificări ale factorilor de risc, precum tensiune arterială, nivel al colesterolului, fumat.
Rezultatele au indicat că persoanele cu statut socioeconomic scăzut au avut un risc de apariţie a bolilor cardiace cu 50% mai mare decât ceilalţi participanţi.
Deşi au mai existat studii asemănătoare, cercetarea celor de la Universitatea din California arată, pentru prima dată, că riscul apariţiei bolilor de inimă persistă pe termen lung, în ciuda îmbunătăţirilor aduse celorlaţi factori de risc, indicând totodată că accesul la îngrijire şi la programele de sănătate nu este răspunzător pentru aceste diferenţe.
Profesorul Peter Franks, conducătorul studiului, susţine că dezavantajele sociale şi dificultăţile întâmpinate în copilărie implică un efort de adaptare, care poate duce la adaptări de durată la stres, dar care afectează inima. Iar problemele socioeconomice pe care oamenii trebuie să le înfrunte de-a lungul vieţii produc o „uzură” a sistemului cardiovascular.
Acum, Franks militează pentru introducerea statutului socioeconomic în sistemul Framingham de evaluare a riscului de boli cardiace, un instrument bazat pe rezultatele studiului Framingham, folosit adesea pentru prevenirea bolilor de inimă.
El argumentează susţinând că, de pildă, în Marea Britanie, furnizorii de servicii medicale iau deja în calcul statutul socioeconomic atunci când elaborează programele din sistemul sanitar.
Sursa: Futurity