Sărăcia lasă urme în ADN

Concluziile aparţin unui grup de cercetători canadieni şi britanici, care au studiat modul în care condiţiile de trai afectează genele încă din perioada vieţii intrauterine.

Se cunoştea faptul că ADN-ul este „programat” în timpul vieţii intrauterine să activeze sau să dezactiveze anumite gene, iar studii recente au arătat că această programare continuă, într-o anumită măsură, şi în copilărie şi chiar în cursul vieţii adulte.

• Vicepreședintele Lockheed Martin vine în România
• A fost deschisă o bibliotecă pentru călătorii care trec prin Gara Constanța

Noul studiu este primul care evidenţiază legătura între condiţiile economice existente în stadiile timpurii ale vieţii unei persoane şi biochimia ADN-ului persoanei respective.

Studiul a fost realizat de cercetători de la universităţile canadiene McGill şi British Columbia şi Institutul pentru Sănătatea Copiilor din cadrul Colegiului Universitar din Londra, Marea Britanie.

La studiu au participat 40 de britanici în vârstă de 45 de ani, care fuseseră incluşi încă de la naştere într-un alt studiu aflat încă în desfăşurare.

Astfel, cercetătorii au putut afla despre fiecare participant dacă crescuse într-o familie săracă sau înstărită, precum şi alte informaţi utile.

Cercetările s-au axat pe un marker chimic numit grupul metil, care se ataşează de ADN în anumite puncte, proces numit metilare.

Acest proces activează sau dezactivează anumite gene, modificând astfel intensitatea funcţionării lor, fenomen numit epigenetică.

Cercetătorii cred că metilarea ADN-ului la copii se petrece în funcţie de anumite semnale primite atât înainte, cât şi după naştere. De exemplu, un copil născut într-o familie unde există hrană din abundenţă nu va avea atât de multă nevoie de gene care determină stocarea grăsimii, ca un copil născut într-un mediu cu puţină hrană, unde riscă să sufere de foame.

În grupul de studiu, acei participanţi care crescuseră în familii cu dificultăţi materiale prezentau, la nivelul ADN-ului, trăsături specifice: erau activate grupuri de gene care ar fi ajutat organismul uman să supravieţuiască într-un mediu sărac.

De exemplu, erau activate gene care ar fi putut să intensifice activitatea sistemului imunitar, deoarece, în general, cei din mediile sărace erau expuşi multor boli.

Totuşi, în societatea occidentală de astăzi, chiar şi cei din familii cu dificultăţi materiale trăiesc, de obicei, într-un mediu mult mai curat decât săracii din trecut.

Iar acest lucru poate fi o problemă, explică specialiştii, deoarece sistemul imunitar al acestor persoane, „programat” să facă faţă unui mediu cu foarte mulţi patogeni, nu este, de fapt confruntat cu atât de mulţi; prin urmare, această hiperreactivitate îl poate face uneori să atace chiar celulele proprii ale organismului şi astfel apar bolile autoimune.

Cercetătorii speră că aceste informaţii ar putea duce la descoperirea unor metode de a-i proteja pe copiii din mediile mai sărace de aceste modificări ale ADN-ului. Există, de asemenea, perspectiva de a trata aceste probleme cu medicamente care să influenţeze metilarea, deaorece se ştie că aceasta este reversibilă.

Sursa: CBC